Portal

Îmi arunc ochii precum mărgele dintr-un lanţ cu osia ruptă spre rafturi, mii de culori îmi invadează ochii precum mongolii balcanii şi mă rătăcesc printre arbuşti de materie carton, în căutarea subiectului propus. Rafturile îmi par grele şi volumice, mi se urcă la cap temerea că îmi voi pierde conştiinţa printre miile de exemplare, îmi ard urechile de anxietate, însă am noroc şi o doamnă, care cuprinde toată bunătatea lumii în ochii ei, mă salvează când mă întreabă cu ce te pot ajuta. Aveam nevoie de o carte din programa şcolară şi aşa cum preferam să le obsedez din copertă în copertă, citindu-le, am recurs la biblioteca care pe harta Chişinăului îmi era cea mai aproape, Biblioteca P. B. Petricescu Hasdeu. Bibliotecara îmi plasează volumul Enigma Otiliei pe care mereu îl tot studiam precum o carie de măsea (de ea nu scapi aşa uşor, de ea şi de inflaţia preţurilor înainte de sărbători). O să fiu sincer, nu-mi plăcea şi mereu ajungeam într-un moment sau altul al anului, discutând despre ea la lecţii. Eram Guliver rătăcit pe una din insulele sale utopice, dacă nu era bibliotecara să mă ajute să o regăsesc pe Otilia, deci nu-mi părea rău deloc că o rătăcisem pe perioada septembrie, octombrie şi decembrie. Multe s-au schimbat de când număram 10 ani, rafturile s-au făcut mai mici, sau eu am crescut, terţele persoane, rele de gură, zic că nu am crescut, ca mi s-au lungit doar picioarele, cine vrea să le creadă (eu nu le cred), am impresia că acel elev, care se uita la volume precum ţintaşul prin lunetă şi tot calcula în ce direcţie adie briza vântului, să facă un jump la volumul de pe ultimul raft, fără să cadă cu tot cu căciulă, a rămas neschimbat. Mă jenez când îmi rotesc ochii precum pneurile spre intersecţia dintre operele notoriului compozitor Eugen Doga şi nu refuz să stăm la taclale cu o colecţie de cărţi rare, adăugate, recent, în colecţie pe site: http://opac.hasdeu.md/