Reabilitare

Un răsărit mereu îmi caut
Într-un asfințit
Ce mă veghează,
În timp ce dimineața
Îmi sărută-al bucuriei creștet
Și nu-ncetează
Să mă supună cercetării
Când un bine caut să descopăr
Într-un rău
Uitat de un neprieten,
Intenționat,
În buzunarul timpului ce mi l-a dăruit.

Îl recunosc ca pe un bun
Ce-mi aparține,
Dar la sfârșit de an
Fac ordine cu vehemență,
Facturile rămase le achit:
Șterg, iert, și uit…
Fără-a pretinde titlul
De deștept sau prost,
Prefer a fi naivul
Ce îmbracă-o nouă haină a decenței.
Nu am restanțe…
Nici le-am camuflat
Sub semnul unei pandemii,
Deloc butaforie
În pierderi irecuperabile…
De oameni vii…

…Mă reabilitez, dar nu și adaptez
La răni cicatrizate – sângerii…
Deși… o nouă zi
Începe-n noaptea de-Anul Nou…
Dum spiro, spero, dragii mei:
Intru în dimineață prin amurg
Și-n răsărit prin asfințit…
Această iarnă
Îmi zâmbește-a primăvară…
Vă invit…
Un răsărit
Mereu ar fi binevenit
Când îl descoperi
Într-un asfințit…