Rece...

O primăvară rece,
Scăldată-n lacrime și dor.
Îmi palpitează sufletul
În cântece de păsări.
O primăvară rece,
Îmi șterge cerul albăstriu.
Sub povara temerii de moarte.
O primăvară rece,
Cu nori și umbre clandestine.
Mă lasă în tăcere că o să fie ,,Pace!",
Iar noi vom inspira speranțe, zile.
O primăvară rece,
Pasări haotice pe cer.
Valsează, iar noi ascultăm tăcerea,
Înviorați de flori și turturele.
O primăvară rece,
Ah...cucule!
Adu-mi pace.
Să nu-și mai frângă mama inima.
Copii să-i zâmbească soarelui
El să îi mângâie.
O primăvară rece,
Aseară a gemut pământul
Rănit și el, probabil...
Izvorul lin, ademenitor
Îneacă în sine strigătul de disperare, ajutor...
Publicat în Cultură, Literatură, Poezie
Nicio persoană nu a recomandat încă
Recomandă acest articolCategorii: Cultură, Literatură, Poezie
Etichete: revista-timpul-chisinau
Răspunsuri
Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.
Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.
După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.