Sătucul meu...

Sătucul meu o rămurică,

Scăldată-n lumina unui apus de soare.

Sătucul meu o floricică,

Plantată și crescută cu iubire.

Înălțat pe largi coline,

În palmele unor oameni muncitori.

Oferi speranța în ziua cea de mâine,

Prin mărăcini și ierburi.

Un sat ce curge-n infinit...

Spre vise și speranțe noi.

Publicat în Cultură, Literatură, Poezie

Nicio persoană nu a recomandat încă

Recomandă acest articol

Răspunsuri

Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.

Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.

După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.

Autentifică-te