Sătucul meu...

Sătucul meu o rămurică,
Scăldată-n lumina unui apus de soare.
Sătucul meu o floricică,
Plantată și crescută cu iubire.
Înălțat pe largi coline,
În palmele unor oameni muncitori.
Oferi speranța în ziua cea de mâine,
Prin mărăcini și ierburi.
Un sat ce curge-n infinit...
Spre vise și speranțe noi.
Publicat în Cultură, Literatură, Poezie
Nicio persoană nu a recomandat încă
Recomandă acest articolCategorii: Cultură, Literatură, Poezie
Etichete: revista-timpul-chisinau
Răspunsuri
Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.
Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.
După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.