Scriitoarea şi pictoriţa Viorica Şerban de la Iaşi: talent şi măiestrie artistică

Pe scriitoarea Viorica Şerban am cunoscut-o la Iaşi, într-o zi de toamnă, cu multă poezie arămie, în care fusesem invitată, alături de alţi colegi din Basarabia, la una dintre şedinţele Cenaclului “IA/ŞI SCRIE”. În cadrul acesteia au fost lansate mai multe cărţi semnate de scriitoarea Nina Gonţa, membrii echipei de la Chişinău fiind invitaţi de onoare, care urmau să-şi prezinte creaţia literară. Lume multă, frumoasă, interesantă, emoţii dintre cele mai poztive… Spre final, când sesiunea foto era în toi, sala Centrului Militar, neîncăpătoare de atâta lume strălucitoare în nobleţea ei, fu traversată de o doamnă elegantă, cu faţa iradiind de o bucurie lăuntrică nestăpânită, transmisă celor din jur, care între timp se apropie de mine cu un teanc de cărţi, creându-mi senzaţia că iată-iată se vor răsturna în gol… Dar, posesoarea lor, îmi dădu de înţeles că le ţine bine, adresându-mi-se cu o simpleţe de neredat, de parcă m-ar fi cunoscut de o viaţă: “Acestea sunt pentru colegii dvs. de la Chişinău”. Era scriitoarea Viorica Şerban, care ne dăruise atunci cartea de debut “Focul din tălpi”, nuvele şi povestiri, ce au făcut furori ulterior printre cititorii pasionaţi de lecturi impresionante, scrise în ritmuri moderne, cu subiecte dinamice, cu accente plasate pe probleme primordiale ale planetei albastre, având drept epicentru înălţătorul sentiment inepuizabil de energie – cel al IUBIRII – valoare suprasolicitată în toate timpurile.

***

Pentru mine, cartea “Focul din tălpi” devenise, din acel moment memorabilă, o punte a prieteniei, a apropierii noastre reciproce, dar şi o colaborare interculturală Iaşi-Chişinău. În scurt timp, scriitoarea Viorica Şerban, devine membru al Uniunii Scriitorilor din România, acordându-i-se premiul USR, Filiala Iaşi, pentru cartea de debut “Focul din tălpi”. Au urmat şi alte cărţi, scriitoarea, bucurându-ne cu harul, talentul său inepuizabil şi semnând romanele: “Iubirea din sertarul de jos”, “Moartea vine la al treilea gong”, “Fatalitate”, “Trei femei şi un bărbat”, “Cu inima în mâini” (nuvele şi povestiri),“Şi criminalii plâng”,“Iubire şi pedeapsă”. Pe marginea lor se pronunţă iluştri critici din România, inclusiv: Ioan Holban, Constantin Dram, Constantin Mănuţă, Diana Vrabie, Ana Opran, Dan Ravaru. Impresiile mele au fost publicate în mai multe reviste – de la Chişinău şi din România, scriind şi prefaţa cărţii “Trei femei şi un bărbat”…

***

Astăzi, generalizând , concluzionez: Scriitoarea Viorica Şerban este o mânuitoare a peniţei şi o ingenioasă creatoare de caractere puternice, de situaţii ce devin lecţii de viaţă, abordând probleme stringente ale cotidianului şi sugerând, printre rânduri, soluţii. Totodată este o deschizătoare de căi spre poezia sufletului – prin digresiunile lirice ce nu te lasă indiferent, pentru că acolo este şi imagine, şi tandreţe, şi adevăr despre lumea înconjurătoare în care trăim şi în care, fără a ne da seama, ne face fericit detaliul. Cine a citit măcar o carte, va aştepta cu nerăbdare şi a doua, şi a treia… parcurgând fiecare filă nu dintr-o curiozitate, ci din necesitatea de a trăi ceva irepetabil de frumos sau de a se cultiva, de a mai învăţa pe greşelile altora, dându-şi în vileag emoţiile în suspansul de care rămâne stăpânit pe tot parcursul lecturii. Doamna Viorica Şerban este şi o pictoriţă emerită. Ea vorbeşte cu noi şi în limbajul culorii, creând portrete inedite şi apelând propria intuiţie întru a transmite trăsături, calităţi şi făcându-ne cunoscuţi cu natura protagonistului. La fel, rămâi impresionat de buchetele de flori de o naturaleţe aparte, al căror parfum te îmbată imaginar. Înălţătoare şi pline de lirism , de bogăţia “veşniciei de la sat” rămân peisajele ce trădează stofa şi de poetă. Da, doamna Viorica Şerban scrie şi poezii. Un om de artă are în sufletul său de toate… Şi, desigur, o iubire năvalnică de viaţă! Sper că cititorul Revistei Timpul de Chişinău o va descoperi pe această creatoare de valori şi în portretul liric pe care vi-l propun prin acest poem-dedicaţie. DĂRUIRE, de Lidia Grosu Scriitoarei Viorica Şerban O poveste nescrisă, cu chip de femeie Azi coboară din vise pe-un făgaş de scânteie, Trosnitoare,-şi descarcă viaţa-n flacără vie Pe o simplă povaţă, ce mereu te învie. În magia color, fluturi albi îşi anunţă Un ilustru, lin zbor, cu-nălţimi ce nu-i cruţă Pe acei ce se tem de-a lor umbră bizară Şi-o anină totem pe a vieţii lor scară. ... Născătoare de vieţi, prinsă-n rod cam ciudat Se pictează-n nămeţi, când i-ar fi mult mai drag Să ajungă la soare... Şi povestea se-ncinge... Cât mai este Artistul, să-i arunce-a sa minge. Odiseea-şi anunţă pentru cel ce adoră Scrisul dintr-o trăire, ambii –frate şi soră – Cititorului demn de intrarea în carte Ca-ntr-un suflet de-artist ce comoara şi-o-mparte... ...O poveste nescrisă, cu chip de femeie Azi coboară din vise pe-un făgaş de scânteie, Trosnitoare,-şi descarcă viaţa-n flacără vie Pe o simplă povaţă, ce mereu te învie. Bucuriile cititorilor, comentariile lor, reflecţiile pe marginea lecturii, vocea distinctă a criticii literare – toate sunt vie mărturie că literatura română a devenit mai bogată cu o talentată scriitoare, om de artă de la Iaşi, care astăzi îşi sărbătoreşte ziua de naştere…. La mulţi ani, scumpă prietenă VIORICA ŞERBAN!