Străinul meu de peste Prut

Pentru prima dată, nu simt că sufletul mi-e gol

Și știu că asta-i datorită băiatului de lângă mine. Pentru prima dată, simt că n-am nevoie de alcool Ca să știu că lipsa ta îmi face bine.

Pentru prima dată după multă vreme Ascult “melodia noastră” și nu plâng. Pentru prima dată, despre tine nu mai vreau să scriu poeme, Ci pe el în brațe îmi doresc să-l strâng.

De data asta nu scriu despre absența ta, Ci îi dedic întreg poemul lui, în semn de mulțumire. Doar datorită lui, astăzi, străina ta, Nu poartă doliu și durere în privire.

Nu vreau să scriu despre identitatea ta Și pentru ceea ce-ai făcut nu îți mai caut scuze. Să știi că datorită lui, străina ta, Adoarme-n fiecare seară cu zâmbetul pe buze.

Distanța nu-i de partea noastră, Și totuși, măcar privim același cer. Îl simt aproape, deși trăim în două orașe diferite Datorită lui, astăzi port și soare-n suflet, nu doar ger.

Dacă nu ne este dat să fie, Dacă n-am să primesc acel sărut, Și el, la fel ca tine, va rămâne Străinul meu de peste Prut…