Valsează,-n juru-mi, anii tinereții

Valsează,-n juru-mi, anii tinereții – 
Și-s parcă alții, 
Tot mai dragi acum...
În bolul hiperbolic al tristeții
Răstorn căruța vieții 
Cu-al meu bun.

Pân-la extaz,
Îl umplu de iubire
Și-nghit în sec decepțiile – 
Străine – 
Când pas cu pas, 
Într-o descumpănire,
Sunt strâmtorate 
De-a luminilor Lumină.

Odihnele din ea vi le împart,
Și-a sufletului dragă jucărie
Toți norii 
De deasupra voastră-i sparg
Și ncape-o lume-n ea 
Numai iubire.

Mireasmă-a împlinitei 
Străduințe,
Repet poemul 
Care m-a uitat…
Din el răsar 
Romantice ființe
Și tu, iubitul meu, 
Prinț adorat,
Coroane-mi împletești – 
De sărutări,
Şi sufletul mi-i parcă
O grădină:
Acolo-i nodul meu 
De așteptări,
Și tu urci dealul…
Şi mă ții de mână…

…S-au strâns în juru-mi 
Anii tinereții
Și-s parcă alții, 
Tot mai dragi acum,
Aprind lumănâri 
În bolul dimineții
Și plini de noi 
Este-al iubirii drum.