Absolutul iubirii - Ispășire
Profunzime, sensibilitate, tragism și imprevizibilitate sunt doar câteva cuvinte care îmi gonesc prin minte când mă gândesc la această capodoperă a literaturii, scrisă de romancierul britanic Ian McEwan și publicată în 2001. De obicei, oamenii au părți, scene, replici, personaje și descrieri care le plac în cărțile lor preferate; ei bine, în această carte eu iubesc toate cuvintele, toate propozițiile, toate personajele, toate scenele. Iubesc totul!
Influențat de personalități precum Franz Kafka, Saul Bellow sau Virginia Woolf, romancierul britanic semnează și alte lucrări valoroase pentru vastul univers al literaturii, precum: Durabila iubire, Pe plaja Chesil, Mângâieri străine, Amsterdam sau Câinii negri. Cu toate astea, romanul Ispășire rămâne opera sa semnificativă, care îi aduce și două premii importante în carieră: National Book Critics Circle Award și Los Angeles Times Book Prize pentru ficțiune.
În 2007 cartea este ecranizată sub regia lui Joe Wright, dându-le viață personajelor din roman actorii: James McAvoy, Keira Knightley, Saoirse Ronan, Benedict Cumberbatch și Vanessa Redgrave. Filmul surprinde pe deplin esența cărții și temele majore care se regăsesc în roman. Este unul dintre puținele filme care cuprinde cu adevărat conținutul cărții și îl redă într-o perspectivă identică cu cea a autorului.
Romanul Ispășire surprinde, pe de o parte, tema iubirii (care este definitorie) și a familiei, iar, pe de altă parte, tema războiului, a creației și a creatorului care creionează un mediu realist îmbinat cu idealismul oferit de iubirea ce respiră printre cuvintele paginilor. Romanul este structurat în patru părți și chiar din prima pagină a romanului intră în scena narativă micuța Briony Tallis, în vârstă de 13 ani, care termină de scris o piesă de teatru, un produs artistic a pasiunii care o înflăcăra adesea. Scufundându-ne mai adânc în lectură, facem cunoștință cu Cecilia Tallis, alintată des Cee, sora mai mare a lui Briony și Robbie Turner, fiul menajerei care se îngrijea de casa familiei. Aici intervine unicitatea autorului care ne face să privim sentimentul iubirii prin prisma a două perspective complet diferite care se răsfrâng asupra aceluiași băiat, fiindcă atât micuța Briony, cât și sora sa, Cecilia, sunt îndrăgostite de Robbie, însă Robbie, la rândul său, o iubește pe Cecilia.
Totuși, dacă personajele își trăiesc existența scăldată în monotonia zilelor, acest lucru are să se schimbe odată cu venirea fratelui mai mare a celor două fete, Leon, și a prietenului acestuia, vestitul om de afaceri, Paul Marshall. Se organizează o cină în familie unde este invitat și Robbie, care are prilej să-și ceară iertare de la Cecilia în urma unei dispute care a intrevenit între ei. Robbie consideră că cel mai bun mod de a face asta este printr-o scrisoare pe care o scrie de mai multe ori în fel și fel de moduri, folosind atât cuvinte sensibile, emoționante, cât și pasionale. Tânărul ia însă o decizie neinspirată și o pune pe Briony să-i trimită scrioarea Ceciliei, scrisoare pe care, bineînțeles, o citește. În urma acestui moment, Briony realizează că Robbie este altfel decât se arăta și că sora sa este în pericol, fiind, de fapt, doar o creație a imaginației sale bogate. În același timp în care Briony se sfătuiește cu verișoara sa, Lola Quincey, despre modul în care ar trebui să reacționeze față de Robbie, Cecilia îl întâmpină la ușă și-l invită într-un mod indirect în bibliotecă, unde cei doi își mărturisesc sentimentele. Robbie este copleșit de ceea ce i se întâmplă, încât, chiar dacă nu are nicio credință de sorginte religioasă, începe să creadă într-o entitate divină, începe să confirme prezența unui Dumnezeu, față de care este recunoscător de ceea ce îi oferă. „Deşi Robbie nu era adeptul nici unei forme de credinţă religioasă, îi era imposibil să nu se gândească la o prezenţă invizibilă sau la un martor invizibil aflat în încăperea aceea, să nu-şi spună că, rostite cu voce tare, cuvintele respective erau ca două semnături pe un contract nevăzut”. Această scenă este una semnificativă în roman, deoarece, pe cât de extatică este realizată confirmarea iubirii dintre cei doi adolescenți, pe atât de tragică îi sunt consecințele. Are loc o fărădelege, iar Lola este victima. Chiar dacă aceasta nu știe cine este cel care i-a făcut rău, Briony susține că l-a văzut și că acela este Robbie. Ian McEwan surprinde gravitatea faptelor în funcție de desfășurarea temporală; dacă ziua a început calm, cu cât trece timpul, fel și fel de evenimente marchează orele, pentru ca seara să se încheie cu arestarea lui Robbie și cu modificarea destinelor a tuturor celor care erau martori.
Robbie Turner este trimis în război, dar relația dintre el și Cecilia nu este degradată în totalitate. „Mai era şi speranţa. Am să te aştept. Întoarce-te. Mai avea o şansă, una singură, de a recupera ceea ce pierduse. Purta în buzunar ultima ei scrisoare, cu noua ei adresă. Din acest motiv trebuia să supravieţuiască”. Chiar dacă experiența războiului își pune amprenta peste spiritul tânărului, iubirea este pentru Robbie aerul care îl ține în viață. Cecilia ajunge asistentă medicală și nu mai vrea să audă nimic de familia sa, însă Briony ajunge la vârsta conștientizării și acum, devenind matură, realizează actul moral incorect pe care l-a făcut. Aici se reflectă și inspirația pentru titlul romanului Ispășire, fiindcă Briony suferă din cauza greșelii pe care a comis-o și este cufundată într-o profundă remușcare.
Finalul romanului surprinde o răsturnare de situație, iar eu, când am terminat de citit cartea, tot ce-am putut să-mi spun a fost doar un Wow! urmat, bineînțeles, de numeroase conștientizări, printre care și cea esențială: iubirea înseamnă eternitate și nu are rost să pierzi timpul cu superficialități iluzorii oferite de societate. Iubirea este centrul Universului. Nimeni nu se poate sustrage din propriul destin.
Niciodată (până în momentul în care am citit romanul) n-am mai avut această reacție, această surprindere care mă copleșește și astăzi. La început aveți tendința de-a o urî pe Briony, însă pe parcursul romanului, veți realiza că majoritatea oamenilor cu cât se maturizează, analizează mai profund lumea ce-i înconjoară. Totuși, romanul nu surprinde doar iubirea absolută, ci și condiția scriitorului, reflectată în imaginea personajului Briony Tallis. Cât despre cei doi îndrăgostiți, între Robbie și Cecilia nu este nicio iluzie, este o trăire, căci amândoi trăiesc unul prin celălalt și vor trăi etern, găsindu-i iubindu-se de fiecare dată când deschid acest roman-capodoperă.
"Ce s-a întâmplat cu adevărat? Răspunsul este simplu: îndrăgostiţii supravieţuiesc şi înfloresc. Câtă vreme va mai exista un singur exemplar, o singură dactilogramă a versiunii finale, imprevizibila şi spontana mea soră şi prinţul ei medical vor continua să trăiască şi să se iubească."
Sursa foto: Pinterest
Publicat în Cultură, Literatură, Recenzii
3 persoane au recomandat
Recomandă acest articolCategorii: Cultură, Literatură, Recenzii
Etichete: revista-timpul-francofon
Răspunsuri
Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.
Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.
După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.