Cum sună iarna?

V-ați întrebat vreodată cum sună iarna? Îmi veți răspunde, poate, că nu aveți o preocupare atât de pragmatică în legătură cu sunetul. Însă eu cred că fiecare dintre noi avem un peisaj sonor care ne colorează existența, fie că îl conștientizăm sau nu, fie că îl alegem sau nu. Telefonul ne sună într-un fel în care alegem noi, nu-i așa (în funcție de diversitatea melodiilor oferite, bineînțeles)? Și apoi, de la sunetele băgate în urechi în mașină sau în magazinele de cumpărături, până la sunetele pe care alegem să le trăim într-o sală de spectacol, universul nostru sonor este extrem de divers și ofertant.

Există așadar un habitat sonor care se naște în jurul fiecărui om, fiecărei case, fiecărui oraș, fiecărui eveniment și mai cu seamă în jurul fiecărui anotimp. Cine dintre noi nu are în memoria auditivă câteva sunete pe care le asociază doar iernii? Unora, iarna le sună a colind și a scârțâit de zăpadă, altora, a vuiet de vânt și voci de copii care se bucură de pârtie, alții încă mai pot distinge clinchetul discret al clopoțeilor sau trosnetul focului în vatră, și sigur, unora, cetățeni ai urbelor moderne, ne este atât de firesc sunetul aglomerației de toate soiurile.

În fine, iarna sună în conștiința noastră în foarte multe feluri în funcție de locul în care trăim, dar mai cu seamă în funcție de cum ne deschidem urechea la sunetele ce o însoțesc. Ceea ce amprentează memoria noastră auditivă depinde în definitiv de rezonanțele pe care reușim să le prindem sau nu și mai ales de rezonanțele pe care le educăm, adică de rezonanțele la care ne acordăm urechea.

Dar cum sună iarna atunci când rezonanțele ei sunt meșteșugite din sunet și cuvânt de marii maeștri ai muzicii? Adică acelea din creațiile muzicale culte născute din cea mai frumoasă întâlnire posibilă: muzica marilor compozitori cu versurile marilor poeți. O astfel de aventură sonoră, demnă de străbătut cu mintea și inima, cuprinzând creații vocal-instrumentale, cu preponderență pentru formație corală a cappella, vă este propusă de către membrii Corului Academic „Gavriil Musicescu” al Filarmonicii „Moldova” din Iași, alături de pianistul Ciprian Ciotloș, sub bagheta dirijorului Bogdan Cojocaru, în seara zilei de sâmbătă, 6 februarie, ora 19.00 în Sala Eduard Caudella din Casa Balș. Profesioniști ai artei vocale prin excelență, ei sunt în fapt cei care își propun să mijlocească întâlnirea noastră cu cele mai înalte rezonanțe, pentru că pentru ei întrebarea „cum sună?” constituie o adevărată misiune de viață.

În mod pragmatic, artiștii Filarmonicii ieșene vă invită să luați parte la concertul coral pe tema iernii (vezi detaliile în afiș), alcătuit din lucrări ce invită la o călătorie imaginară care vă poartă din clasicismul muzical până în muzica secolului XX. Periplul muzical constituit în programul concertului urmează de fapt un alt traseu decât cel sugerat de conținutul stilistic, propunând în schimb o Călătorie de iarnă marcată de întâlniri inedite: între metafora sonoră și cea a rostirii, între compozitori și poeți, între noi, artiștii scenei de concert și dumneavoastră, publicul meloman, iar în final, între noi toți și marea artă sonoră.

Prima întâlnire este între condeiul componistic al lui Gheorghe Dima și unul din cele mai îndrăgite pasteluri ale neamului nostru românesc, Iarna, de Vasile Alecsandri, întâlnire care a născut piesa corală Ziua ninge, noaptea ninge. Majoritatea dintre noi suntem familiarizați cu mijloacele și imaginile poetice din strofa a doua a pastelului, cea care este înveșmântată muzical aici: imagini vizuale puternice și stări sufletești care se adună în final în jurul ideii de trecere a timpului și a nostalgiei după tinerețe. Dar, cu siguranță, inima de român tresare atunci când aude metaforele lui Alecsandri sunând pe o polifonie de madrigal. Creator al madrigalului în muzica românească, maestru rafinat al expresivității poetice, atent la emoția din cuvinte, creatorul coralului menționat a avut intuiția că imaginea abundenței zăpezii sugerate în pastel se asortează bine cu substanța sonoră care se naște din suprapunerile vocale și armonice specifice polifoniei contrapunctice. Limbajul muzical amprentat de jocul între minor - major, suprapunere polifonică - expansiune melodică, tensiune armonică - rezolvare luminoasă, împreună cu armonia expresivă, cromatizată, potențează atât de mult vizualul pastelului încât rezultatul sonor este mai degrabă o transformare a limbajului poetic; o metamorfozare extrem de surprinzătoare. Iarna lui Gheorghe Dima sună a iarnă românească recreată într-o manieră foarte personală compozitorului.

Următoarea poezie cântată, binecunoscuta Iarna pe uliță a lui George Coșbuc, pusă pe muzică de Alexandru Pașcanu, ne mai păstrează pentru scurtă vreme în sfera iernii românești. Preocupat de muzica descriptivă, compozitorul coralului la care ne referim se lasă cucerit de atmosfera arhaică a satului românesc și de toată veselia care însoțește iarna din el. Discursul sonor care potențează metaforele poetice este amprentat de două mari mijloace componistice: modalismul melodiei românești, alături de armonii și ritmuri jazzistice. Întrepătrunderea celor două procedee este atât de bine meșteșugită, încât, ascultând coralul, te trezești (după un generos episod contemplativ) transportat direct în mijlocul unui sat concret, în care regăsești toate bucuriile și nostalgiile copilăriei specifice acestui ținut. Armonia, care are puterea să creeze o atmosferă feerică, împreună cu ritmurile jazzistice au o forță de sugestie sonoră atât de puternică încât devin vehicul al trăirii bucuriei la propriu. Într-un cuvânt, iarna lui Pașcanu sună a clopoței, a chiot, a vuiet de sănii, a larmă de voie bună, dar sună și a nostalgie după toate acestea.

Ce urmează? O călătorie sonoră foarte picantă prin alte spații culturale. Mai întâi o oprire în zona rafinatului habitat sonor francez unde iarna medievală a impresionistului Claude Debussy se naște din poetica lui Charles D’Orleans: Yver, vous n’estes qu’un villain. Cu un simț prozodic excepțional, Francis Poulenc ne propune un moment mai sumbru, invitând la contemplații suprarealiste, încât parcă toate sonoritățile lui amintesc de un castel de gheață: cantata Un soir de neige pe versurile lui Paul Eluard. După o iarnă puțin mai barocă a neoclasicului Paul Hindemith (Im winter, pe versuri de Rainer Maria Rilke), câteva tonuri rusești mai feerice, sugerate de iarna lui Visarion Șebalin, vine și un desert bine meritat cu piesa Flowers in Winter a contemporanului John Purifoy. În fine, periplul nostru muzical se încheie într-un ton plin de dinamism și speranță, cu iarna clasicului Joseph Haydn, prin două coruri cu soliști, acompaniate de pian, din binecunoscuta lucrare Die Jahreszeiten.

Dar ce au în comun sunetele din habitatul nostru sonor cu cele dintr-o sală de concerte? Mai întâi, ambele categorii sunt vii, cât se poate de vii! În plus, viața celor din urmă depinde mult de noi, cei care vi le oferim, dar depinde mult și de voi, cei care le recepționați. Într-o sală de concert se întâmplă minunea dăruirii reciproce, fără să fie nevoie de nici un alt mijloc decât cel al sunetului viu. Apoi, ambele categorii au nevoie de deschiderea, de sensibilizarea și în final de alegerea noastră pentru a ne putea înfrumuseța cu adevărat viața. Unele din sonoritățile propuse de concertul Călătorie de iarnă vă vor trezi rezonanțe familiare, poate nostalgice, iar altele vă vor deschide perspective noi.

Cuvântul, melodia, armoniile și ritmurile sunt doar materia primă pe care o avem la îndemână noi, artiștii. Peste ele așezăm meșteșugul, profesionalismul și dragostea noastră, pregătind de fiecare dată, cu fiecare interpretare, un mic dar „de ascultat”, menit să aducă bucurie în inimile dumneavoastră. Fiecare spectacol sonor creat pentru auditoriul nostru constituie o provocare la a regăsi în suflet ceea ce este mai înalt și mai nobil. Sunetul este în definitiv doar un vehicul în care ne suim pentru a parcurge cea mai lungă, dar și cea mai aventuroasă călătorie pe care o avem de făcut fiecare dintre noi: călătoria către Frumosul pe care îl aveam atunci când paradisul era în noi.

Și până la urmă, cum sună iarna? Vă așteptăm la concertul din seara zilei de sâmbătă, 6 februarie, ora 19.00 în Sala Eduard Caudella a Casei Balș ca să auziți cu urechile voastre!