Dya, reprezentanta ieșeancă la Eurovision - între muzică și jurnalism

Fiecare om se naște cu un destin... Așadar ne naștem, creștem și ajungem la momentul în care ALEGEM un anumit drum... o anume stradă în viață... Însă aș îndrăzni să am convingerea să spun că în ceea ce privește arta lucrurile stau puțin diferit. De ce? Pentru că în cazul invitatei mele de astăzi consider că arta, mai exact, MUZICA alege OMUL.

Astăzi vom vorbi despre o tânără artistă ieșeancă și anume Ioana-Diana Prepeliță, cunoscută sub numele de scenă „Dya”. Este o tânără de 26 ani care și-a dedicat întreaga copilărie muzicii, studiului, orelor petrecute în sălile de repetiții cu profesori de specialitate ce au îndrumat-o pe drumul muzical-artistic. Deoarece o cunosc de ani de zile, pot spune că este o fire ambițioasă, încăpățânată, perseverentă, cu o dragoste imensă pentru muzică. Argumentez aceste trăsături, prin faptul că artista noastră deține în palmaresul său numeroase premii și trofee obținute în concursuri naționale și internaționale, dar și multe colaborări muzicale importante cu mai multe case de producție din România.

Încă de la vârsta de 14 ani Diana lansează primul ei single ”Down the Earth” lucrare care s-a bucurat de un real succes, făcându-se cunoscută pe piața muzicii din România, având numeroase difuzări pe posturile de radio, dar și în mediul online. Nu vă ascund faptul că Diana este o persoană specială pentru mine, ne cunoaștem de mai bine de zece ani, iar această relație frumoasă dintre noi m-a făcut să realizez că prietenia nu înseamnă a te vedea sau a vorbi zilnic, prietenia constă în respect, loialitate și cel mai important, să dorești binele celuilalt.

În cele ce urmează vom vorbi cu Diana pentru a ne povesti tot parcursul ei muzical, vom afla ce se ascunde în spatele unui tânăr artist și cât de greu este pentru acesta să își facă simțită prezența în industria muzicală din România.

Diana, ce ne poți spune despre tine, Omul și Artistul?

Diana este o fată care respiră prin muzică, iubește muzica și trăiește fiecare clipă a vieții ei. Îmi place să trăiesc momentul, iubesc ceea ce fac, să fiu înconjurată de oameni, să cânt și să îi fac pe oameni să se distreze, să uite de grijile cotidiene.

Cum și-a pus amprenta toată pregătirea muzicală încă de la o vârstă atât de fragedă asupra „fetiței” Diana și cât de dificil este pentru o adolescentă de 12 – 13 ani să facă față și să se împartă între școală și activitatea artistică muzicală?

Am început să cânt la nivel „profesional” de la vârsta de 7 ani. Prima participare la un concurs de anvergură a fost la Mamaia copiilor, la secțiunea Creație, cu o piesă a cantautorului Teodor Munteanu. Am conștientizat muzica încă de la 5 ani, știam toate cântecele și poeziile, mă ofeream voluntar la grădiniță, la toate serbările. Îmi povestea mama că atunci când urcam pe toate scenele și dansam, mă bucuram, era lumea mea. E greu să înțelegi muzica încă de la o vârstă fragedă la nivel profesionist. Totuși, la 12 ani am reprezentat România la Eurovision Junior. Făceam naveta Iași – București destul de des, am fost un copil muncit, nu voiam să creadă profesorii că îmi găsesc o scuză, voiam să fiu bună, atât la școală, cât și la festivaluri și competiții. Au fost atât de multe situații în care îmi sunam colegii de școală să mă pună în temă cu materiile, să fiu la zi cu toate disciplinele, îmi făceam lecțiile în tren, în microbuz sau în mașina personală. Am vrut să fac performanță, muzica n-am perceput-o ca pe un hobby, ci am luat-o foarte în serios.

Ne poți enumera câteva dintre cele mai importante participări/premii/trofee pe care le-ai obținut de-a lungul timpului și care este cea mai realizare din punct de vedere profesional?

Am reprezentat România la Eurovision Junior în 2006 ocupând locul 6 la nivel european. Am cântat pentru diaspora românească în New York, am obținut trofee la festivaluri din țară precum Ti Amo (Onești), Flori de gheață (București), premiul I la Festivalul Mamaia Copiilor în 2006, premiul al II lea la Festivalul Aurora Boreală din Russe (Bulgaria), premiul al II lea la Festivalul Europa Deschisă din Moscova (Rusia), premiul al II lea Cerbul Copiilor din Sinaia, finalistă la Eurovision în 2019. Am în palmares sute de premii la festivaluri din toată țara. Am intrat în competiții de la o vârstă fragedă și sunt obișnuită să îmi înfrâng emoțiile, să mă adun, să valorific fiecare festival. Cea mai mare realizare? Fie că sunt 9000 de oameni (cum a fost la We love retro, Cluj Napoca în 2017, când am cântat alături de Nick, fondatorul trupei N&D), fie că sunt 100 de oameni care mă ascultă la o competiție, energia și dorința de a demonstra ce pot e aceeași. Iubesc ceea ce fac, iubesc publicul și vreau să ofer energia mea pozitivă tuturor celor care mă urmăresc.

Te numeri printre oamenii care au avut parte de susținerea părinților în ceea ce privește pregătirea artistică. Cât de importantă este susținerea din partea acestora, mai ales la început de drum în această călătorie nu tocmai ușoară a muzicii?

Este foarte, foarte importantă. Știu că poate sună ca un clișeu, dar e bine să nu te simți singur, să știi că ai încredere din partea părinților care îți sunt alături. În aceeași măsură, consider că e important să nu te minți pe tine însuți, să merite să mergi pe drumul tău, să simți că aparții acestui domeniu. Eu am avut norocul de a întâlni oameni frumoși care mi-au deschis uși, care au avut încredere în potențialul meu. Îmi sunt dragi toți și nu pot face diferențe. Părinții au un rol important în susținerea și îndrumarea unui copil, dacă acesta este făcut să meargă pe un anumit drum. Mama a mers cu mine în toate competițiile. Ea a fost cea care a plâns, a râs și a fost acolo când aveam cea mai mare nevoie. Cred că am fost și eu puternică. E greu să nu deviezi de pe drumul tău, având în vedere obstacolele de tot felul .

Pentru că te cunosc, știu foarte bine că la vârsta la care majoritatea copiilor se joacă în parc fără a avea responsabilități anume, tu reprezentai Eurovision Junior în 2006. Este un concurs de mare anvergură. Ce ne poți spune despre asta?

A fost prima competiție pe care am perceput-o la un nivel înalt. O competiție internațională, grea, cu multe ore de pregătire pe diferite paliere: canto, expresivitate, coregrafie, gestionarea emoțiilor. Repetam pe patru voci, trupa „New Star Music” a fost un fel de Abba la nivel adolescentin. Am avut o coregrafă rusoaică, un profesor de expresivitate care a avut numeroase colaborări în America, o „mămică” pentru toți, Dana Doroftei care avea grijă de patru copii cu vârste cuprinse între 12 și 14 ani și un antrenor de voce incredibil, compozitorul Nicolae Caragia. A fost un cumul de emoții, reprezentam România, țara gazdă a Eurovision Junior din 2006, trebuia să ne prezentăm foarte bine și am reușit. Am cântat melodia „Povestea mea”, întruchipând patru personaje de poveste sau eroi: Spider Man, Peter Pan, Făt Frumos și Harry Potter. A fost o experiență extraordinară, pe care vreau să o împărtășesc și nepoților, dacă mă ajută Dumnezeu.

Ce părere ai despre industria muzicală actuală din România?

...Nu se mai pune accentul pe valoare, pe voce, pe studii, din păcate. Imaginea primează în detrimentul vocii, trebuie să ai noroc, să știi cum să îți gestionezi cariera, să ai o echipă puternică în spate. Industria muzicală actuală e o loterie, ai sau nu ai succes, prinzi sau nu prinzi la public. Trebuie să te adaptezi cerințelor, să fii „pe val”.

Care sunt factorii care pot influența progresul vs. regresul din viața unui tânăr artist?

Factorii care pot influența progresul? Ambiția, munca, disciplina, dorința de a te afirma, studiu individual, să faci diferența dintre ce e bine pentru tine ca artist și ce nu e bine. Regresul? Rutina, neîncrederea în competențe, neseriozitatea, blazarea, compararea cu ceilalți pe filiera ta. Fiecare tânăr are drumul său, destinul său. Important e ceea ce faci cu mâna ta, să îți păstrezi acel foc lăuntric.

Lăsând puțin la o parte muzica, ce alte hobby-uri are Diana? Ce te face fericită?

Întâlnirile cu cei dragi, plimbările prin natură, fiecare concert îl consider ca pe o excursie, îmbin mereu utilul cu plăcutul. Îmi place să descopăr lucruri noi, locuri noi, mâncăruri noi, diferite caractere. Prin ceea ce fac întâlnesc la tot pasul provocări diverse, situații, oameni. Îmi găsesc fericirea în cele mai simple lucruri, trăiesc fiecare moment la intensitate maximă.

Anii au trecut, ai adunat o mulțime de premii, experiență în domeniul muzicii. Deși te-ai făcut remarcată în muzică, ai ales să studiezi Jurnalismul în detrimentul unei facultăți de specialitate, precum Conservatorul. Ce te-a făcut să mergi pe acest drum?

Am avut mereu o afinitate în domeniul jurnalistic, mediatic. De ce? Pentru că am vrut să îmi demonstrez că pot să îmbin partea ce ține de televiziune, radio, media cu partea muzicală. Ele se îmbină; în ambele domenii trebuie să dispui de aceleași înclinații, cum ar fi spontaneitate, creativitate, rezistență la oboseală, stres, să fii amabil în comunicare. Totuși, am studii muzicale. Am terminat Colegiul Național de Arte Octav Băncilă din Iași, specializarea Canto jazz-muzică ușoară, am studiat pianul și chitara clasică. Consider că am experiență în domeniul muzical, prin participarea în cadrul atâtor competiții naționale și internaționale. Întotdeauna am vrut să mă afirm prin ceea ce cunosc, prin ceea ce simt din punct de vedere muzical. N-am făcut niciodată lucruri pe care nu am vrut să le fac, m-am ghidat mereu după instinct. Jurnalismul și Masterul în Comunicare mediatică și Publicitate, ambele finalizate la Universitatea Hyperion din București, mi-au oferit numeroase posibilități. Am interacționat cu oameni minunați din media, am prezentat emisiuni și am luat interviuri. De ce să te axezi numai pe un domeniu și să nu te specializezi și în alte domenii? Cu voință și muncă, se poate!

Cum te vezi peste 5 ani?

Personal? Căsătorită și cu un bebe. La nivel profesional? Mergând pe același drum muzical, călătorind prin toată țara la evenimente și concerte, la studiouri, emisiuni, făcând doar ce îmi place. Muzică, muzică, muzică.

Un gând la sfârșitul acestui interviu...? Poate un sfat pentru tinerii care doresc să pășească în lumea muzicală, artistică?

Găsiți-vă chemarea, oricare ar fi ea! Faceți activități care vă plac, dedicați-vă timp și pasiune! În amalgamul de meserii, sunt convinsă că fiecare are un destin, un țel, o pasiune. Ascultați-vă inima și instinctul! Nu veți da greș. Important e să fim sănătoși, restul se face de la sine! Vă pup.

Cu drag, Dya.