O Joyciană. De sub/peste Canal. De final?? Tá súil againn nach bhfuil!

…din neclarul clarului clarităţii. Hop-hip.bop-bobip-tipop. ca un hârtop în care s-a înfipt un târnăcop … ca în lumea noastră, mare şi neînţeleasă, ca în lumea noastră mică. mică şi pitică, la suflet, dar la inimă. Mare. Mare cu căutare, sau cătare către cel ce-o are. Cine-o are, cin’ n-o are, să ştie că e şi de vânzare! În Vest, ÎN Sud, mai puţin acolo unde-I ud, că în umezeală n-are urzeală, nici ea, nici cei de-s medic(e)i n-au cum s-o cârpească, s-o lăţească, s-o mărească, darămite s-o-mpânzească peste capete de nedoriţi de mult prea rispita ei întindere.

În mândrie când te-ncaleci. Cu celălalt. Să baţi mereu. Înapoia. Lui. Să fereşti capul din ţintă, dar mai ales sufletul să-l ţii la o maaaaaaare distanţă de ce l-ar sau nu l-ar dar ar putea să-l atingă. C ă n i c I pa na nu-I prea uşoară pentru o atingere grea şi o rană pe măsura. Fineţii. e i! eiiiiiiiiiiiiiiiii, da’ un’ te trezeşti? Nu vezi că mă loveşti? Da’ tu de unde eşti? Caaaare (voce cavernoasă) îndrăzneşti (voce mai puţin cavernoasă) să (nimic!)-mi (tot nimic!) vorbeşti? miecareştiutotdesprepeştişiPEŞTIŞORII…lor. Cu mame, taţi, şi lapţi! Şi peştişoare, de ce te uiţi oare după ele când trec în cârd pe stradă.străzi. bulevarde, şosele. căi de acces. Nu mă uit, n-am ochi, privire sau iris alb care vede tot aşa că…n-am cum, dar badabum-bum, ca un nebun aş sta zile-ntregi pe un tun să mă …, să măă…, să. Greu de zis, de spus, de pronunţat că nu-I şade unui bărbat. Bine. Mai ales dacă-I însurat- rău. Şi-atunci acoperi cu palma muiată-n tuş de cel mai negru, cel luat de pe arcuş când şeful nu-l mai foloseşte, ştiai că are şef, nu? NU!, păi Cum, aLtfel cum ar putea trăi arcuşul fără—ŞEF… că s-a rupt coada calului şi alta nu-I ŞI-ATUNCI E LOGIC ca nici arcuţ (pardon,ş) să nu mai fie şi-atunci cum îţi mai acoperi ochii că-Ţ(of, mu, nu muuu, nuu! iese deloc ţ mic-mic pe tastatura asta mare şi nedelicată) şi lipseşte materialul de bază din coada calului, până la urmă— CE TE FACI, BĂĂĂI? EU? Eu (pe o respiraţie) cândosămăfacmareosămăfacmare!maimarecatoţida’numailasfatcălastat, nuuuuuuuuuuuuuu! Să ne întoarcem la arcuţş, tuşţ, cozi, nu, că nu mai avem, şi s-o lăsăm baltă! Chiar mă mir că nu ţi-e ruşine să-şi baţi joc de bieţii minţi, parcă aşa se spune, cel puţin în mintul meu, chiar nu există altă variantă, vă rog din suflet, orice, să-l ocolţi pe james-jamesilică-ăla-care-strică. Face daune şi pagube mai mari decât face ne-ploaia pe ogoare!

era o brumă groasă, ca de sub casă, că numai acolo o găseşti şi poţi s-o netezeşti că n-a mai netezit-o nimeni înaintee! (a) ta că n-a găsit-o că n-avea cum că era mult prea sub casă ca să (aoleu!) o poţi vedea şi tu, deci ai rămas şi fără casă şi făr’ de brumă şi făr’ de mai ce?

Miau-miau-miau-ham-câţ-pâst-marţ (iar nu merge ţş-ul, dacăsş aşa de învecinate, trebuie să le desvecinăm) , mi-a împins fereastra care mi-a venit peste cap peste care m-a şi dat adică duraaaaaaaaaaaa pân-am ajuns în mijlocul casei care nici măcar nu era a mea aşa că ce-mi păsa dacă mă dădeam de-a dura că oricum nu dărâmam, fărâmam, distrugeam ce eu nu posedam. Aşa că nici de-a dura nu m-am mai (d)(că dă bine)at, m-am opus pisicii mmmhcpm care atenta la statura mea statuară şi am rămas mţÂ (am mai zis asta, cu încurcatul literelor, dar chiar nu-I vina mea, credeţi-mă, iertaţi-mă dacă vă permite conştiinţa)ndru în picioare pe scaun şi mi-am promis pentru a nu ştiu câta ultima oară că mă las. Definitiv. Definitiv? Eu? Dar în definitiv c e e a c e e a d e f I n I t I v? ha? Ha, ha, nu v-aţi prins! Şi nici eu alături de voi…

De acolo de unde venea…