Zilele care se trezesc (special!) să te chinuiască

Reţetă pentru neînţelegere: se amestecă un kilogram de bine cu un kilogram de mai puţin bine şi cu un g(d)ram de rău = o tonă de rău! Interesant, nu? Şi aparent inexplicabil! Păi hai să vedem, matematica vieţii cum ar suna? Ar suna cam aşa: eu, tu, el, ea,... facem şi noi ce putem, suntem grijulii şi îngrijaţi dacă nu facem un pustiu de bine zilnic. Cel puţin aşa zicem noi că ne-am pornit să facem în fiecare dis-de-dimineaţă! Numai că nu’ş cum se-ntâmplă că pe drum spre facerea de bine îşi iţeşte-iveşte ăl de mulţi nici nu vrem să-i pomenim numele, ăl de mulţi neagă că ar exista, ăl de-l blesteamă cei mai mărişori în fel şi chip, care e aşa de „portretizat” că şi bietul da Vinci rămâne în urmă cu prolificitatea lui cu tot. Tu te fereşti, da’ el nu se lasă, hop, în pasul tău! Tu te fereşti, iar el iar, hop, în umbra ta! Te întorci la el ca să-ţi strâmbi umbra să nu mai aibă unde să încapă, dar e mai isteţ ca tine că găseşte şi umbra umbrei tale şi ţi-o calcă! O iei la fugă ca să scapi de el şi de umbra pe care oricum n-o mai vezi în goana mare! Te opreşti gâfâind, îţi tragi sufletul, te uiţi în urmă şi nu-l mai vezi! L-ai păcălit! Bucuros, te duci în binele tău, surâzând că acum nu mai ai nici o piedică! Binele ţi-e deschis, te aşteaptă cu braţele depărtate, tu numai să-l dai de pomană! Îl întâlneşti pe primul, faci bine, îl întâlneşti pe-al doilea, şi mai mult, la al treilea, deja dai cu carul! Cam cât ai strâns? Cam preţ de-o juma’ deocamdată! Deci mai e de muncă! Te scarpini în cap, după ureche, pe umărul pe care pleci capul ca să-ţi poţi gândi mai bine strategia pentru a-ţi îndeplini porţia şi te străluminezi, ai înţeles unde e locul unde poţi să faci restul de juma’! Fuga, haine mai bune, fuga, pantofi mai buni, fuga, geanta cea nouă, fuga, fuga, fuga şi-ai ajuns! Nu, goana înapoi că n-ai luat taman ce-ţi trebuia mai mult! Apoi fuuugaaa şi ai ajuns! Păi cum, aşa vii tu la făcut de bine, gătită din cap până-n picioare? Păi aici se vine mai cu nimic, doar cu inima deschisă! Dom’le, da’ gândeşte-te puţin, cum aş putea veni eu la făcut de bine numai cu inima mea deschisă? Păi cu ce-o-mbrac?

Din soare-n frigul tristeţii! S-a dus de râpă tot! De asta nu iese kilogramul la socoteală, că rămâne doar la juma’! Şi pentru ce?, pentru ceva ce putea fi trecut cu vederea... Mă rog, asta e, acum ce poţi să mai faci? Nu s-a putut, nu s-a putut, e şi mâine o zi! O iei înapoi cu capul plecat, măturând din calea ta câte-o piatră imaginară sau nu la fiecare pas pe care îl adaugi. Şi cât ai mai sperat că-ţi ies toate ca la carte: bine-bine-bine-bine, cantitatea necesară 2/2, şters pe mâini, şters şi la nas, eventual, şters picioarele împlinite pe prag, spălat, culcat, noapte bună!

Şters, nu, spălat, nu, culcat, nu, noapte bună, nu! Şi simţi cum creşte revolta în tine: păi adică de ce nu mi se dă voie să fac binele, păi de ce mi se ia dreptul ăsta, păi cum, aproape că-l căram cu traista de mult ce era şi mi se pune piedică, mă trimit înapoi, pe cine, mă, pe mine?, pe mine s-au găsit să mă trimită înapoi, păi voi ştiţi cine sunt eu, mă, păi cum vă permiteţi aşa ceva? Deja se simte cum treapădă toată fiinţa, se umple cazanul, începe să clocotească, să fiarbă, încep să se dea acele peste cap, dă pe dinafară... Cutremur pe gură!

2/2 s-a făcut 4/4... gură-putere! Toate cunoştinţele despre anatomia corpului omenesc plus adresări pline de inflexiuni legate de orice îndrăzneşte să-ţi iasă impertinent în cale completează tabloul neîmplinirii sarcinii trasate. Şi uite-aşa se clădeşte reversul bucuriei binelui. Şi uite-aşa 1 KG B (dorit) + foarte puţin R (nedorit) + ăştia care nu-mi dau voie să-l fac pe B + întâlnirea de obstacole în drum + vina voastră în totalitate = o tonă! Mama ei de zi iresponsabilă şi duşmănoasă!

Foto: arhiva personală