Nu mă cunoşti

Nu mă cunoşti, treci pe aici mereu,

Am bube, răni adânci ce nu se-nchid,

Şi-n patul plin de sânge când mă-ntind,

Te-apucă mila şi-mi întinzi un leu.

Nu mă cunoşti, dar spui că mă iubeşti,

Şi pupi o poză unde pare că mai râd

Dar timpul şi durerea te fac hâd

Şi te despart de cele mai lumeşti.

Nu mă cunoşti, de când n-ai mai venit

Au tot muşcat din mine boli şi corbi

Şi văd, şi plâng din ochii ăştia orbi

Şi cad orfană-n vise de granit.

Nu mă cunoşti, e cam târziu acum

M-am resemnat ca un copil orfan,

Pe-aici nu mai e soare de un an,

Mi-s oasele zdrobite, arse, scrum.