Sfârșitul Lumii I (Când eram bătrân)

"Îmi cad dinții!" Mi-am zis,

Pieptănând părul alb,

Mă cheamă şi sfinții,

Afară-i prea cald... şi curg

Râuri sărate pe față şi gât

Am totul în minte, în suflet, în gând

Am ars candelabre, am durere în paşi,

Mi-e dor de cei duşi, mi-e dor de rămaşi,

Torn plante pe gât, amare, şi cânt,

Eşti superbă! Te mint şi te-alint...

Sfârşitul ăsta ne prinde aici,

Ce dor mă cuprinde de sânii tăi mici...

Sfârşitul cu tine şi vinul cel vechi,

Iubito, de mor, să-l bei tot la priveghi!