strâmt

nimic din ce-am visat în tinerețe

tu doamne

prins între șapte povețe

nu mi-ai dat

ori eu nebun de prea mult vin

ori tu puțin prea nebăut

nu am știut să potrivim

o inimă prea mare

între un cer prea mic

și-o lingură cioplită-n sare

mai am o dulce teamă

acum în prag de-apus

să nu mă strângă-n piept

de-atâta înnegreală

pământ deasupra pus