Caietele, de Anastasia Placinta, elevă în clasa a XII-a

Tu scrii în douăsprezece caiete ale mele

Câte nouă file

În zeci de pătrățele cel puțin

Eu nu pot scrie decât 2 rânduri despre tine

Tu îmi definești lumea

Eu pun capacul la șiroiul de sirop 

Care iscă să se prelingă pe degetele mele

Cât tapez cea mai autentică versiune a acestui poem

Tu îmi sugerezi să nu fiu patetică 

Pe lângă sutele de bilețele de pe care pot copia

În drumul meu spre succes

Eu privesc pe fereastră cu speranța de a arhiva

mai repede cele 12 caiete

Tu privești pe fereastră și vezi 

O bibliotecă

Cu mii de colecții de caiete asemenea

Cu mii de sorți cioplite 

Și schimbate

Și presupun că mai vrei să răsfoiești o dată

Măcar vreun caiețel

Eu aproape că te ating la „Întâlnirea cu absolvenții”

Când întind mâna în viitorul materializat

Tu ești tot acolo

Lângă fereastra cu priveliște spre bibliotecă

Cu 12 clituri noi

Cu același stilou

Și aceleași bilețele

Și-mi închipui că ești mândră

De 15 sculpturi din 2025