,,Limba este întâiul mare poem al unui popor". (Lucian Blaga)

Pentru poporul nostru, leagănul etnogenezei şi dăinuirii, conştiinţa originilor, a nobilei plămade din care se trage, a jucat un rol important în constituirea conştiinţei de sine. Ideea romanităţii a fost cu deosebire cultivată secole întregi de către românii de pretutindeni şi difuzată larg în toate straturile poporului pe cale orală, iar din secolul XVI şi pe calea cuvântului tipărit – ceea ce a constituit un moment de răscruce în trezirea şi dezvoltarea conştiinţei naţionale. În acest sens, un pas important în domeniul istoriografiei a fost făcut de cronicarii moldoveni în mijlocul sec al XVII-lea.

   Prima lucrare istorică în limba română este „Letopisețul Țării Moldovei…” al lui Grigore Ureche. Cronica a fost continuată de Miron Costin.

Vornic moldovean, Grigore Ureche, a afirmat obârşia comună, latină a tuturor românilor în Letopisețul Țării Moldovei, într-o formă simplă şi clară: “…de la Râm ne tragem”.  În capitolul intitulat “Pentru limba noastră moldovenească” al Predosloviei,Grigore Ureche demonstra latinitatea limbii române. Enumerând mai multe exemple din lexicul românesc de origine latină: “carne, găină, muiare, părinte, al nostru” cu echivalentul lor latin, ”... şi altile multe cu acestea din toate limbile, carile nu le putem să le însemnăm toate”, cronicarul conchide edificator: “şi altile mulţi de limba latinească, că de le-am socoti pre amăruntul, toate cuvintele le-am înţelege”. În același capitol este identificată legatura divină între om și Dumnezeu, datorită faptului că toate se petrec după „cumu-i voia domnului”.

  De altfel, Miron Costin nominalizează, cu respect, contribuțiile anterioare a cronicarului Grigore Ureche, detașându-se vehement, totodată, de interpolările sau de „basnele” lui Simion Dascălul și Misail Călugărul: “nu letopisețe, ci ocări sântu”, adică de intervențiile falsificatoare ale acestora în cronica lui Ureche, Costin apelând și la elemente de discurs polemic. în “De neamul moldovenilor”, pe lângă argumente lingvistice, va aduce, în sprijinul ideilor sale, și argumente arheologice, etnografice și folclorice, ceea ce ne demonstrează caracterul științific al lucrării.

Cu toate că operă a rămas neterminată, ea surprinde patosul cronicarului în afirmarea originii latine a poporului nostru și convingerea că, prin scrisul său responsabil, el poate scoate neamul din întunericul neștiinței.

În graiul matern se-ascunde amintirea trecutului nostru, zestrea noastră strămoşească, a originilor cu care suntem înfrăţiţi încă de la naştere, iată de ce oamenii au calificat dintotdeauna limba maternă drept o comoară care nu are vre-un preţ de vânzare sau cumpărare, dar, în schimb, poate fi moştenită, păstrarea şi cultivată cu sfinţească dacă nu din respect pentru strămoşii care i-au dat suflu, culoare şi aripi, măcar din respect pentru tine însuţi, pentru ceea ce eşti azi, graţie zilei de ieri.

Prin graiul pe care îl vorbește un popor ajunge să își dezvăluie întreaga sa făptură lăuntrică și acel spirit patriotic moștenit din moși strămoși, arătândule celor din urmă și un motiv demn de mândrie și admirație atât pentru generațiile actuale, cât și pentru generațiile viitoare. Calitatea de neprețuit a graiului matern se explică prin harul ei de a oglindi întreaga istorie a neamului, cu toate victoriile și înfrângerile trăite, cu toate bucuriile și tristețile simțite, visele și speranțele spulberate de împrejurările nesigure prin care i-a fost sortit să treacă. În graiul matern al limbii române se ascunde trecutul, zestrea noastră strămoșească, a originilor cu care suntem înfrățiți încă de la naștere, iată de ce oamenii au catalogat dintotdeauna limba maternă drept o comoară care nu are vre-un preț de vânzare sau cumpărare, sau închiriere, fiecare își poate alege un determinant, dar, în schimb, poate fi moștenită, păstrată și cultivată cu sfințenie și dăruire, cu dragoste și respect. Strămoșii au șlefuit-o cum au știut ei mai bine, i-au dat culoare și aripi.

Graiul matern e şansa fiecărui popor de a fi o personalitate pe arena mondială, şansa lui la existenţă continuă, precum şi la rezistenţă în faţa uraganelor devastatoare ale popoarelor barbare, lipsite de identitate şi spirit naţionalist. Să-ţi preţuieşti, să-ţi iubeşti, să-ţi respecţi limba, e datoria fiecăruia dintre noi atât timp cât pretindem că suntem o părticică dintr-un popor, căci avem o patrie căreia îi suntem devotaţi cu tot sufletul.

Rutcovschi Iulia, eleva clasei a X-a,

IPLT ,,Mihai Eminescu", or.Drochia