Scrisoare către Grigore VIERU

Gorobivschi Antonela, eleva clasei a IX-a C

31 ianuarie 2022,

Orașul Drochia

Stimabile Poet,

Scriu aceste rânduri către dumneavoastră, Orfeul literaturii române, o figură emblematică, ce a slujit idealul cu noblețe. Dumneavoastră ați fost, incontestabil, o voce singulară, de o expresivitate deosebită în peisajul poeziei româneşti. Versurile dumitale au ilustrat  într-un regim al excelenţei rostirii lirice, stări de spirit de o rară autenticitate, conturate în enunţuri poetice armonioase şi limpezi, sugestive şi sincere. Ați întruchipat, în ansamblul literaturii române, destinul unui scriitor cu o înzestrare spirituală de excepţie şi, în acelaşi timp, o impecabilă conştiinţă a naţiunii sale. Opera dumneavoastră a oferit cititorului o generoasă posibilitate de a se întoarce la izvoare și, totodată, de a-și croi o cale sigură de comunicare cu formulele de trăire și gândire artistică ale poeziei universale, mai cu seamă în registrul tematic al iubirii, dragostei de mamă și maternității veghetoare, al valorilor copilăriei, limba și sentimentului Patriei.

Mama. Versurile dumneavoastră, despre mamă sunt neobișnuite, deloc simple, ținând să releve pe lângă cultura versului, oricât de importantă ar fi, și cultura sentimentului. De mic copil, poezia ”Tu iarbă, tot ai mamă?”, mi-a înfățișat-o  pe mamă drept o ființă primară, materia vie în jurul căreia se concentrează viața. Treptat, mama a ajuns să ia conturul unui arhetip universal, ridicat la rangul divinității, idei conceptuale desprinse din poemele: ”Făptura mamei”, ”Tăcerea mamei”: ” Uşoară, maică, uşoară/ C-ai putea să mergi călcând/ Pe seminţele ce zboară/ Între ceruri şi pământ!”. V-ați adorat mama și ați făcut din ea în poezie un simbol complex, ființa sa ținând să reflecte conexiunea om-natura: ”Mă rog de tine”, patria: ”Mamă, Tu ești patria mea”(”Mamă, tu ești..”), războiului: ”Cămășile”, până și trecerea ireversibilă a timpului (”Mi-e dor de tine mamă”) ajunge să proiecteze ființa acesteia în sfera eternității.

Prin intermediul dumneavoastră s-a primenit la noi nu numai limba poeziei, ci și cugetul ei. Ați spus întotdeauna ce gândiți, cine este și cum este. Ați fost egal cu sine, aidoma „clipei“ și „izvorului“. Ați luptat deschis pentru adevărul istoric, pentru limbă și cultură. Personalitatea dumneavoastră e recunoscută drept un simbol al basarabiei, care a luptat pentru adevărul și identitatea poporului român. Tema limbii este reflectată în multe dintre poeziile dumneavoastră, ce reprezintă o emanaţie a spectrului de sentimente patriotice. Prin intermediul poeziei ”În limba ta”: ” În aceeaşi limbă/ Toată lumea plânge/ În aceeaşi limbă/ Râde un pământ” –ați evidențiat limba drept o valoare ce leagă oamenii între ei, ce îi definește, fiind capabilă să înglobeze toate stările, emoțiile și sentimentele umane. Cuvântul limbă ne duce mereu cu gândul la verbalizare și melodicitate, însă versurile :”Cu-al tău pământ/ Cu cerul tău în faţă/ Tu taci atunce/ Tot în limba ta” -reflectă limba drept cel mai bun refugiu pentru cugetul și sufletul uman. Ați ținut să afirmați că: ”Limba este cea mai mare dreptate pe care poporul și-a făcut-o sieși”.

Dumneavoastră ați fost omul care, cu toată fragilitatea dumneavoastră, ați adus Basarabia aproape de patria mamă. Ați fost mai mult decât un poet al neamului, ați reprezentat însuși sufletul Basarabiei. Dumneavoastră ați reprezintat, de fapt, un vizionar al poeziei românești de azi, sunteți marea conștiință îndurerată a Basarabiei. În ce constă totuși atracția magnetică, puterea de a cuceri a versurilor pe care le-ați scris? În muzicalitatea lor, în simplitatea lor, în neobișnuită adâncime a sondării sufletului omenesc, în ecoul pătimirii neamului românesc, în sentimentul de măreție a graiului, în trează lumină iradiind din patria de pământ și de spirit tezaurizat în ele.

Mi-am început copilăria cu lectura abecedarului ”Albinuta”... Astăzi ajung să citesc și să respect îndemnul dumneavoastră din opera ”Legământ”: ”Ci să nu închideţi cartea/ Ca pe recile-mi pleoape/ S-o lăsaţi aşa deschisă/ Ca băiatul meu ori fata/ Să citească mai departe/ Ce n-a dovedit nici tata”.

P.S. Și pot citi poezii despre dragostea pentru o femeie fără să mă opresc. Câte suflete și sentimente pune poetul în ele, că inima se oprește!

Cu profund respect și admirație pentru creația viereană,
Gorobivschi Antonela, cititoare fidelă,

                                        eleva clasei a IX-a, I P L T Mihai Eminescu,

orașul Drochia.