Armonia adâncului

Şoapte... pe margini de stele

Într-o seară străjuită de nori

Şi în acelaşi timp de o strălucire tainică;

Strălucirea sufletelor...

Suflete ticăind a aşteptare...

Aşteptare, parcă eternă...

Eternitate  mărginită... de vise...

Vise fumurii ce plutesc peste acoperişuri albe.

Şoapte... şoapte... şoapte şi gânduri,

Vorbe şi gânduri;

Gânduri şi tăceri...

Tăceri răsunătoare.

Şoapte... şi priviri

Priviri pierdute-n ochi de copii

Ochi de copii ce se reflectă-n şoapte;

Inocenţă pierdută-n adâncimea sufletului,

Copilul din mine pierdut şi regăsit în adânc;

Adânc nu de mare, ci de întuneric...

Întuneric de ani...

Ani de alergare...

Alergare în reluare...

Reluarea unor amintiri,

Amintiri pompate de sânge albastru,

Albastru de cer senin...

Seninătate în priviri,

Priviri şi şoapte,

Şoapte... regăsiri... şoapte

Doar şoapte...

Tăceri ce vorbesc asurzitor,

Tăceri odihnitoare,

Odihnă şi reflectare,

Şoapte...

Vibraţie de şoapte...