Ca o boală frumoasă

De când te-am lăsat

– nu, nu în urmă,

ci doar mai la stânga

sau mai la dreapta inimii

- îți tot duc dorul

ca pe-o boală frumoasă,

în care nu crede nimeni.

De aceea,

leacuri nu-s,

doar iluzia

că nu suferim,

de fapt, de nimic,

e doar gura cu prea mulți dinți

a regretelor,

mușcând

cu poftă din amintiri

și din tot

ce-ar mai fi fost să fie.