Înserare

Umbrele cu aripi stufoase,
somnolente,
cuprind depărtările.
La ore neştiute de nimeni
vine înserarea tiptil
ca o felină deprinsă
cu întunericul...
Pe un pisc al singurătăţii lui
şi-au întemeiat moşia
corbii şi caprele negre,
exploratori ai înălţimilor dense.
Muntele geme arareori,
creşte şi descreşte
precum pântecul femeii
la soroc.
Clipele rămân în casa aceea
în care, ba ne-am iubit,
ba am murit.