Moralitate în timp de criză

Încă de mici eram obișnuiți să ne ajustăm comportamentul la gândul că Cineva acolo sus ne privește. Dintre miile de întrebări cu care m-am ciocnit de-a lungul vieții, una mi-a răsunat cu putere în minte atunci când mi-a fost adresată: 'dacă nu ar exista Dumnezeu, dacă nu ar fi El acolo sus să privească, te-ai comporta la fel?'

Credem că testul suprem e cum te comporți în prezența Divinității și Biblia abundă de exemple în care credincioșii și-au acoperit fața, și-au scos încălțămintea ori s-au aplecat la pământ în prezența lui 'EU SUNT'. Testul decisiv însă se dă atunci când nimeni nu privește sau cel puțin ai impresia că e așa.

Se spune că în condiții de criză oamenii își pierd moralitatea. Și timpurile acestea în care ne luptăm cu semenii pentru ultimele produse de pe raft sau ne certăm din cauza nerespectării regulilor izolării o demonstrează cel mai bine. Paradoxal enoriașii se înghesuie înspre biserici - deși le este interzis - și în același timp se calcă în picioare pe stradă sau în supermarket. „Și deși nu mai vedem decât în fața noastră, Dumnezeu este acolo... deși lumea Îl neagă.” (Ghandi) La nivel rațional înțelegem asta, deși la nivel concret nu se vede.

„Prin rațiune omul nu numai că a cunoscut răul în lume, dar a fost chiar aruncat în brațele răului, a fost împins să sporească prin faptele sale răul în lume și nefericirea proprie. Aceeași rațiune însă, dezvăluindu-i omului imperfecțiunea lumii sensibile și zădărnicia opintirilor sale de a-și găsi în ea fericirea, îi dezvăluie în același timp, prin legea morală, drumul spre o fericire care, dacă nu poate fi atinsă în această lume și în scurta viață individuală, va putea fi înfăptuită totuși de individ dincolo de mormânt iar de omenirea întreagă.” (Immanuel Kant, Critica rațiunii pure)

Undeva la Luvru se află o pictură intitulată Biciuirea lui Hristos realizată de Fra Angelico. Aceasta inversează în mod ciudat planurile de importanță în chiar dimensiunea ei bidimensională. În prim plan, după coloanele unui templu se observă cum ne privește un cal. Privirea lui de o inocență zguduitoare parcă ar întreba 'de ce'? În spate, într-un plan mai îndepărtat, abia dacă se zăresc trei oameni biciuindu-l pe al patrulea. Acolo, căzut sub lovituri este Hristos.

„Dar nimeni nu o să aibă timp de așa ceva. Urmărit și teleghidat, omul-cip nu mai are puncte cardinale, rătăcește în acest labirint cu multe uși, dar fără nici o ieșire... Paradoxul omului-număr de astăzi este dorința lui de ordine artificială exterioară, chemată să-i liniștească marea dezordine dinăuntru.” (Dan Puric, Despre omul frumos) Omul de azi nu are timp să privească planul îndepărtat, nu vrea să se gândească la etică și morală și nu răspândește lumină împrejurul său, însă tocmai el are nevoie de a se hrăni cu elemente de calitate superioară și de a face să iasă din el ”izvoarele vieții”.

„Păzeste-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții”, spune textul biblic. (Proverbe 4, 23) „Inima are un câmp magnetic de 5 000 de ori mai puternic decât creierul și un câmp electric de o sută de ori mai puternic. Produce 21/2 wați de energie electrică de fiecare dată când bate, creând un câmp electromagnetic mai puternic decât câmpul electromagnetic din jurul pământului și radiind la douăzeci și cinci de metri de corpul nostru. Experimentele realizate au demonstrat că focusarea pe emoții pozitive influențează și controlează în mod direct starea de sănătate fizică și emoțională, inima transmițând impulsuri creierului ce determină scăderea nivelului de cortizol al stresului, îmbunătățirea modului de funcționare a fiecărui organ, dar și mărirea capacității intuitive și îmbunătățirea relațiilor cu ceilalți.” (Creierul din inima, www.detoatepentrutotisimaimult.blog)

Viața nu e ceea ce pare. Uneori, atunci când vremea te doboară, când viața se spulberă, împreună-ți mâinile și crede! Dacă nu creezi lumină în interiorul tău și nu o scoți la suprafață, vei sta veșnic în întuneric. Dacă privești dincolo de alb și negru, dacă vezi culorile în noapte, dragostea te va purta pe aripile ei, speranța va fi acolo când vei cădea pentru a te ridica... doar lasă lumina să iasă din inima ta!