Respiraţie de timp

Alerg printre vremuri şi adorm...
Şi mă trezesc,
Alunec pe cărări şi... mă opresc.
Aş vrea să te strâng,
Să te sfâşii,
Să te frâng
Şi să satur mulţimea!
Mă lupt să te găsesc, timpule!
Să muşc din tine aş vrea
Şi-apoi să te-mprăştii pe ape,
Să umplii lumea...
Vreau să-ţi smulg aripile
Şi să te fac să tresari la auzul glasului meu:
Opreşte-te, timp!
Vreau să te respir,
Vreau să-ţi absorb praful
Şi să-l transform în ploaie:
să plouă peste pământeni cu ore, minute şi secunde;
Să te dobor şi să te mistui
Şi să-ţi arunc cenuşa peste oameni;
cenuşă de ani...
Publicat în Cultură, Literatură
Nicio persoană nu a recomandat încă
Recomandă acest articolCategorii: Cultură, Literatură
Etichete: revista-timpul-londra
Răspunsuri
Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.
Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.
După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.