Călătorule

ai scotocit prin lume tot căutând sublimul

şi-ai admirat anume apusul vinul crinul

ţi-ai desfătat privirea scăldând-o printre sori

şi-ai înecat auzul în glasuri de viori

ai mângâiat făţiş cu braţele pădurea

şi tainic i-ai cuprins amantei tale firea

ţi-ai afundat piciorul în cel mai fin nisip

te-ai dat pe lucruri scumpe te-ai dat şi pe nimic

ai stat cu fruntea-n ceruri în vârf pe Everest

şi ai pictat Pământul de sus din Univers

dar călătorule te-ntreb

ce lucru rar văzut-ai oare

care să-ntreacă în splendoare

mai gingaş minunat şi  mai sublim

decât

copilul tău sugând la sân