Celei mai iubite

Scumpă mamă, dulcea mea,

Gându-mi zboară la mata.

Astăzi este ziua ta,

Însă nu-s alăturea

Să te pot îmbrățișa,

Vorbe bune a-ți ura.

Nu pot lacrima s-o șterg

Ce curge încet, încet.

Scumpa noastră, tu, să știi

Mereu noi te vom iubi,

Te purtăm în inimioară

Și-ți veghem somnul în seară.

Multe, scumpo, ai răbdat

Pentru noi ai îndurat.

Ne creșteai, ne ocroteai,

Doar în bine ne visai.

Poate nici nu ai mancat,

Poate nu te-ai încălțat,

Dat-ai sufletul din tine

Pentru a noastră armonie.

Astăzi, d-acum, suntem mari

Pragul ți-l trecem mai rar

Avem griji, copii avem

Alergăm după averi.

Tu pe toate le tot ierți,

Ne aștepti, si iar aștepți,

-Mulțumim, Măicuța noastră,

Dorul și pe noi ne apasă.

Multe flori ți-am dărui

Dacă lângă tine am fi.

Altfel, îți urăm doar bine,

Să ai zile multe-n lume

Sănătate, fericire

Suflet plin de armonie.

Iar când vezi că dorul ține,

Și noi nu venim la tine,

Vino, Maică, tu, la noi

La chindii sau chiar în zori.

Bucuroși noi te-om primi

Masă bună ‘om găti

Să rămâi la noi pe veci,

Ca să nu mai vrei să pleci.

(fotografia 1. Manuscrisul poeziei „ Celei mai iubite”)

Sursă fotografia 1 : Arhiva personală

Publicat în Poezie, Debut

Nicio persoană nu a recomandat încă

Recomandă acest articol

Categorii: Poezie, Debut

Etichete: Revista Timpul Praga, Mama

Răspunsuri

Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.

Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.

După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.

Autentifică-te