Ionela Manolesco, Ph. D. – poetă, traducătoare, pictoriță – memento – Eva Halus ©

Binecunoscuta scriitoare montrealeză, traducătoare româno-franceză și pictoriță, Ionela Manolescu, a împlinit anul acesta, la 17 mai, venerabila vârstă de 90 de ani. Cei peste 70 de ani de activitate pe teren literar și artistic au constituit un remarcabil aport la promovarea literaturii românești – prin traducerea poeziilor eminesciene în franceză – și au favorizat diseminarea unor opere literare importante din literatura franceză în limba română.

Cu studii în literatură franceză la Sorbona, Paris, și la universitatea McGill din Montreal (unde a și lucrat, mai apoi), Ionela Manolescu și-a dedicat întreaga viață unor studii de specialitate în literatură, câștigând un loc aparte în rândul traducătorilor franco-români.

François Villon, Émile Nelligan, Mihail Eminescu, Nostradamus sunt personalități asupra cărora Ionela Manolescu a întreprins studii de excepție. Ea este recunoscută de cele mai mari universități din lume ca fiind prima scriitoare care a descifrat și redat literaturii franceze moderne Jargonul Jobelin al lui François Villon. În volumul de versuri ale lui Émile Nelligan (1879-1941), traduse din franceză în română, Ionela Manolescu se apleacă și asupra corespondenței marelui poet quebechez cu familia, în care a descoperit tangențe ale poetului cu regina Elisabeta a României (căreia i-a dedicat o poezie) – poetă și ea, sub numele de Carmen Silva, și mare susținătoare a breslei poeților din timpul său. Traducerea în franceză a unor poezii alese din opera lui Mihai Eminescu, printre care și a Luceafărului, o pune definitiv pe Ionela Manolescu printre cei mai de seamă traducători români contemporani. De altfel, abordând opere ale unor importanți poeți deveniți sacri, Ionela Manolescu a ajutat la răspândirea unor valori inestimabile, ajunse acum la îndemâna oricărui cititor român francofon.

Printre primele cărți publicate de dna Manolescu se numără și Sang Tsigane, apărută la Édition Guérin, 1984, volum în care dna Ionela – după ce a reușit să plece din țară, departe de regimul comunist de atunci – s-a aplecat asupra vieții de prigoană a țiganilor din România. Este prima carte cu care, într-un fel, răsplătește libertatea câștigată.

O altă carte de creație personală, Poèmes et lavis – poèmes de Ionela Manolesco, Édition Humanitas, Montreal, ISBN 2-89396-008-1, apărută în 1989, exprimă același dor de libertate, încununat cu libertatea personală de expresie, acum nestingherită. Multe poezii – în care respiră cultura franceză preluată din șederea ei în Franța, la Paris și la Lille –, venite din impactul studierii aprofundate a culturii franceze, au fost foarte bine primite și de presa quebecheză.

Însă partea principală a operei dnei Manolescu este traducerea din franceză în română a marii opere a scriitorului medieval Francois Villon, secundată de descifrarea scrierilor sale cifrate –cunoscute sub numele de Codul lui Villon sau, mai precis, Limbajul jubelin al lui Villon, „jubelin” fiind numele unui dialect francez mai puțin cunoscut din acea epocă. Astfel, dna Manolescu publică, în anii 2000, volume după volume pe acest subiect. Cărțile sunt acompaniate și de desene ale manuscriselor lui Villon care s-au păstrat până astăzi, dar și de scheme și notițe făcute tot în desene, ale dnei Manolescu, în tentativa de a pune în lumină valoarea operei lui Francois Villon și de a le da o interpretare corectă, care inițial a fost mascată de chiar însuși Villon, care se temea pe vremea aceea de inchiziție.

În aceeași măsură, cu aceeași stăruință și ani de studiu, dna Ionela Manolescu a tradus cele mai frumoase poeme eminesciene în franceză, integrând astfel poeziile Luceafărului în literatura clasică universală. Astfel, în 2004, autoeditează volumul Poèmes choisis: Mihail Eminescu – traduction du roumain et présentation par Ionela Manolesco, tipărit la Repro-UQAM.

Poemului Luceafărul îi dedică o carte întreagă, în care oferă o traducere a poemului omonim, dar și, în anexa la sfârșitul cărții, multe detalii mai puțin cunoscute despre această creație lirică și despre viața poetului  Mihai Eminescu.

În opera ei de traducere franco-română, dna Ionela Manolescu a fost atrasă și de opera marelui Emile Nelligan, care a fost într-un fel echivalentul lui Mihai Eminescu pentru quebechezi, publicând două ediții de traduceri din opera acestui poet. Printre detaliile privitoare la corespondența lui Emil Nelligan cu familia, apare și „un trandafir, în poezia Je sais là-bas une vierge rose, care se referă la iubirea lui secretă pentru Carmen Silva, patroana și încurajatoarea artelor în România, adică chiar regina…”.

În vara anului 2018, Ionela Manolescu a făcut o importantă donație de cărți la Universitatea McGill, la secția franceză de carte rară, cuprinzând 11 titluri din creația ei literară. Din 2020, câteva titluri din opera sa literară sunt disponibile la Biblioteca Centrală Universitară din București.

În anii ’90, dna Ionela Manolescu a creat și  literatură pentru copii (și adulți cu umor), precum Les Hypernautes I, II, III și Bouznou, L’Ours.

De asemenea, a fost deseori prezentă la cenaclurile literare Mihail Eminescu, ACSR și ASLRQ de la Montreal, pentru care a pregătit diferite materiale, printre care un studiu asupra civilizației de la Marea Neagră, consemnat prin descoperirile proprii ce le-a întreprins în zona Cadrilaterului și a Insulei Șerpilor, soldate și cu descoperirea unor vase și obiecte de ceramică veche ce au fost apoi donate muzeului de istorie din Constanța.

Ionela Manolescu este cunoscută și pentru icoanele sale pictate pe lemn și pe sticlă, în care și-a exprimat credința într-o creativitate liberă și efervescentă, fără a ține cont de canoanele bisericești după care se lucrează o icoană. Unele din icoanele ei se află în Franța, în Japonia, în colecții private și la Muzeul Civilizației de la Ottawa.