Luceafărul / Vesper (3/6) – Mihail Bantaș (1890-1959) – poet, traducător / poète, traducteur
| Mihai Eminescu în tălmăcirea lui Mihail Bantaș © | Mihai Eminescu par le truchement de Mihail Bantaș © |
| Luceafărul (3/6) Trecu o zi, trecură trei Și iarăși, noaptea, vine Luceafărul deasupra ei Cu razele-i senine. Ea trebui de el în somn Aminte să-și aducă Și dor de-al valurilor domn De inim-o apucă – „Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă și în gând Și viața-mi luminează!" Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti În locul unde piere; În aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă, Și din a chaosului văi Un mândru chip se-ncheagă; Pe negre vițele-i de păr Coroana-i arde pare, Venea plutind în adevăr Scăldat în foc de soare. Din negru giulgi se desfășor Marmoreele brațe, El vine trist și gânditor Și palid e la față; Dar ochii mari și minunați Lucesc adânc himeric, Ca două patimi fără saț Și pline de-ntuneric. – „Din sfera mea venii cu greu Ca să te-ascult ș-acuma, Și soarele e tatăl meu, Iar noaptea-mi este muma; O, vin', odorul meu nespus, Și lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. O, vin', în părul tău bălai S-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri să răsai Mai mândră decât ele." – „O, ești frumos cum numa-n vis Un demon se arată, Dară pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodată! Mă dor de crudul tău amor A pieptului meu coarde, Și ochii mari și grei mă dor, Privirea ta mă arde." – „Dar cum ai vrea să mă cobor? Au nu-nțelegi tu oare, Cum că eu sunt nemuritor, Și tu ești muritoare?" – „Nu caut vorbe pe ales, Nici știu cum aș începe - Deși vorbești pe înțeles, Eu nu te pot pricepe; Dar dacă vrei cu crezământ Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pământ, Fii muritor ca mine." – „Tu-mi ceri chiar nemurirea mea În schimb pe-o sărutare, Dar voi să știi asemenea Cât te iubesc de tare; Da, mă voi naște din păcat, Primind o altă lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi să mă dezlege." Și se tot duce... S-a tot dus. De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile. | Vesper (3/6) Il se passa un jour, puis, trois, Et de nouveau l’étoile Du soir revient comme autrefois Quand le ciel est sans voiles. Dans le sommeil elle aperçut Sa lumière sereine, Et de nouveau son cœur voulut Lui confier sa peine – « Ô viens glissant sur un rayon, Et jusqu’à moi pénètre, Et de même que ma maison Éclaire tout mon être ! » Dès qu’il l’entend, l’astre s’éteint À regret. À sa place Au ciel un tourbillon soudain S’élève dans l’espace, Des flammes jaillissant dans l’air Sur le monde s’élancent Et du chaos, dans un éclair, Un jeune homme s’avance. Dans ses cheveux noirs et bouclés Scintille sa couronne Et de rayons auréolés Le ciel il abandonne. Sortant ses bras marmoréens De sa chlamyde sombre, Il vient d’un pas aérien Et le regard plein d’ombre. Et ses grands yeux sont merveilleux Et brûlent chimériques D’un feu profond et ténébreux, D’une passion unique. – « Pour t’obéir, j’abandonnai À grand’ peine ma sphère, Et c’est du soleil que je nais Et de la nuit, ma mère. Ô viens mon trésor, mon espoir, Et quitte ces contrées, Je suis Vesper, l’astre du soir, Ô sois ma fiancée. Ô viens, et dans tes blonds cheveux Je mettrai des couronnes D’étoiles pour que dans mes cieux Plus qu’elles tu rayonnes ! » – « Ô tu es beau tel qu’apparaît Un démon dans un songe, Mais jamais je ne te suivrai Dans tes cieux de mensonge. Parce que ton cruel amour Comme un fardeau me pèse Et que je sens dans tes yeux lourds Un feu que rien n’apaise. » – « Mais que voudrais-tu? Je ne puis Avoir forme charnelle, Tu ne comprends pas que je suis Immortel, ô mortelle ? » – « Les beau mots ne sont pas mon fort, Mais tu pourras comprendre Que moi, malgré tous tes efforts, Je ne peux pas t’entendre. Pour que je puisse croire en toi Et t’aimer et te suivre, Deviens un mortel comme moi, Sur la terre viens vivre ! » – « Quitter mon immortalité Pour un baiser de femme ? Eh bien ! M’y voilà décidé Pour te prouver ma flamme. Oui, je vais naître du péché, Suivre les lois humaines, Renoncer à l’éternité, À ses lois qui m’enchaînent. » Et le bel astre disparaît S’en allant de la voûte Céleste, parce qu’il aimait Une enfant qui l’envoûte. |
Publicat în Actualitate
Nicio persoană nu a recomandat încă
Recomandă acest articolCategorii: Actualitate
Etichete: revista-timpul-quebec, Québec, traduction, poésie, français, traducere, franceză, poet, poète, poezie, traducteur, traducător, Ponts culturels QRM, Mihail Bantaș, Andreea Sion, Luceafărul, Vesper
Răspunsuri
Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.
Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.
După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.