Luceafărul / Vesper (5/6) – Mihail Bantaș (1890-1959) – poet, traducător / poète, traducteur
| Mihai Eminescu în tălmăcirea lui Mihail Bantaș © | Mihai Eminescu par le truchement de Mihail Bantaș © |
| Luceafărul (5/6) Porni luceafărul. Creșteau În cer a lui aripe, Și căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe. Un cer de stele dedesubt, Deasupra-i cer de stele - Părea un fulger nentrerupt Rătăcitor prin ele. Și din a chaosului văi, Jur împrejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi, Cum izvorau lumine; Cum izvorând îl înconjor Ca niște mări, de-a-notul... El zboară, gând purtat de dor, Pân' piere totul, totul; Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naște. Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe. – „De greul negrei vecinicii, Părinte, mă dezleagă Și lăudat pe veci să fii Pe-a lumii scară-ntreagă; O, cere-mi, Doamne, orice preț, Dar dă-mi o altă soarte, Căci tu izvor ești de vieți Și dătător de moarte; Reia-mi al nemuririi nimb Și focul din privire, Și pentru toate dă-mi în schimb O oră de iubire... Din chaos, Doamne,-am apărut Și m-aș întoarce-n chaos... Și din repaos m-am născut. Mi-e sete de repaos." – „Hyperion, ce din genuni Răsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne și minuni Care n-au chip și nume; Tu vrei un om să te socoți, Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toți, S-ar naște iarăși oameni. Ei numai doar durează-n vânt Deșerte idealuri - Când valuri află un mormânt, Răsar în urmă valuri; Ei doar au stele cu noroc Și prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, Și nu cunoaștem moarte. Din sânul vecinicului ieri Trăiește azi ce moare, Un soare de s-ar stinge-n cer S-aprinde iarăși soare; Părând pe veci a răsări, Din urmă moartea-l paște, Căci toți se nasc spre a muri Și mor spre a se naște. Iar tu, Hyperion, rămâi Oriunde ai apune... Cere-mi cuvântul meu de-ntâi - Să-ți dau înțelepciune? Vrei să dau glas acelei guri, Ca dup-a ei cântare Să se ia munții cu păduri Și insulele-n mare? Vrei poate-n faptă să arăți Dreptate și tărie? Ți-aș da pământul în bucăți Să-l faci împărăție. Îți dau catarg lângă catarg, Oștiri spre a străbate Pământu-n lung și marea-n larg, Dar moartea nu se poate... Și pentru cine vrei să mori? Întoarce-te, te-ndreaptă Spre-acel pământ rătăcitor Și vezi ce te așteaptă." | Vesper (5/6) Vesper partit en étendant Ses ailes, et des routes D’un millénaire, en un instant Il les parcourait toutes. Un ciel d’étoiles au-dessus, Dessous, un ciel d’étoiles Un éclair ininterrompu, Tel Vesper se dévoile. Il voit du chaos de la nuit Comme au début du monde Des lumières autour de lui Surgir comme d’une onde. Et passe à travers cette mer D’étoiles à la nage, Jusqu’à ce que tout dans l’éther Périt sur son passage. Car son désir le mène hors Du temps et de l’espace, Où connaître est un vain effort Puisque rien ne s’y passe. Il n’y a rien, et, malgré tout, Cette soif qui l’anime Est une sorte de remous Qui le pousse à l’abîme. – « Du faix de l’immortalité Délivrez-moi mon père, Gloire à vous dans l’éternité Par la nature entière. Accordez-moi un autre sort, Où mon cœur me convie, Ô vous, dispensateur de mort, Source de toute vie ! Reprenez-moi l’éternité À tout prix, mais que j’aie Au moins, comme l’humanité Une heure d’amour vraie ! Seigneur, je suis né du chaos Dont vous étiez le centre, Et je suis sorti du repos, Laissez-moi que j’y rentre ! » – « Vesper, dès le commencement Du monde au ciel tu veilles, Et tu voudrais qu’en ce moment J’éteigne une merveille ? Tu veux devenir être humain, Mais périssent les hommes Qu’il en naîtra d’autres demain, Aussi mortels, en somme ! Eux seuls se forgent vainement Des idéals tout vagues – Des vagues en disparaissant Font place à d’autres vagues. Ils craignent leur mauvais destin, Croient à leur bonne étoile, Mais nous, la mort voudrait en vain Nous couvrir de son voile. Du sein de l’éternel passé Vit l’être qui s’achève, Tandis que le soleil couché Le lendemain se lève. L’homme se fie à l’avenir En vain, la mort le presse, Car tout mortel naît pour mourir Et meurt pour que l’on naisse. Mais tu te lèveras toujours Si le soir tu te couches. Veux-tu, créé du premier jour, La sagesse farouche ? Veux-tu le don de la chanson Pour charmer les montagnes Les forêts jusqu’à l’horizon, Les îles, la campagne ! Ou bien tu veux faire régner La justice sur terre ? Je te la donne à gouverner Comme empereur austère. Te donner des forêts de mâts, Des troupes invincibles Pour dominer tous les climats ? Mais la mort, impossible ! Retourne vers la terre un peu, Puisque tu la préfères, Afin de voir à quoi tu peux T’attendre sur la terre. » |
Publicat în Actualitate
Nicio persoană nu a recomandat încă
Recomandă acest articolCategorii: Actualitate
Etichete: revista-timpul-quebec, Québec, traduction, poésie, français, traducere, franceză, poet, poète, poezie, traducteur, traducător, Ponts culturels QRM, Mihail Bantaș, Andreea Sion, Luceafărul, Vesper
Răspunsuri
Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.
Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.
După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.