Luceafărul / Vesper (6/6) – Mihail Bantaș (1890-1959) – poet, traducător / poète, traducteur
| Mihai Eminescu în tălmăcirea lui Mihail Bantaș © | Mihai Eminescu par le truchement de Mihail Bantaș © |
| Luceafărul (6/6) În locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarse Și, ca și-n ziua cea de ieri, Lumina și-o revarsă. Căci este sara-n asfințit Și noaptea o să-nceapă; Răsare luna liniștit Și tremurând din apă. Și împle cu-ale ei scântei Cărările din crânguri. Sub șirul lung de mândri tei Ședeau doi tineri singuri – „O, lasă-mi capul meu pe sân, Iubito, să se culce Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce; Cu farmecul luminii reci Gândirile străbate-mi, Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patimi. Și de asupra mea rămâi Durerea mea de-o curmă, Căci ești iubirea mea de-ntâi Și visul meu din urmă." Hyperion vedea de sus Uimirea-n a lor față; Abia un braț pe gât i-a pus Și ea l-a prins în brațe... Miroase florile-argintii Și cad, o dulce ploaie, Pe creștetele-a doi copii Cu plete lungi, bălaie. Ea, îmbătată de amor, Ridică ochii. Vede Luceafărul. Și-ncetișor Dorințele-i încrede – „Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n codru și în gând, Norocu-mi luminează!" El tremură ca alte dăți În codri și pe dealuri, Călăuzind singurătăți De mișcătoare valuri; Dar nu mai cade ca-n trecut În mări din tot înaltul – „Ce-ți pasă ție, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul? Trăind în cercul vostru strâmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece." | Vesper (6/6) Vesper reprit sa place au ciel Et tout comme naguère Du haut de son trône éternel Répandait sa lumière. Car c’était après le couchant Le soir couvrait le monde, La lune montait lentement Frissonnante, des ondes. Elle remplissait de ses feux Les sentiers des clairières. Sous les tilleuls deux amoureux Se tenaient solitaires. – « Ma bien-aimée, ô laisse-moi Coucher un peu ma tête Sur ton sein dans un doux émoi, Sous tes yeux, l’âme en fête. Avec tes regards pénétrants Éclaire ma pensée, Apaise mon cœur, mon tourment, Ma douce fiancée. Veille sur moi, sur mon cœur lourd Pour que ma nuit s’achève, Car tu es mon premier amour Comme mon dernier rêve. » Vesper du haut du ciel voyait Leur extase amoureuse, Au beau garçon qui l’embrassait Elle s’offrait heureuse. Les fleurs d’argent embaumaient l’air En tombant sur les têtes Des deux enfants aux yeux si clairs Dans leur doux tête-à-tête. Ivre d’amour, levant les yeux Vers l’astre à l’apogée, Elle lui dit, comme à son Dieu, Ses secrètes pensées : – « Ô viens glissant sur un rayon Dans la forêt pénètre Éclaire mon bonheur profond, Ma vie, ô mon doux maître. » Vesper tremble comme autrefois Au-dessus de la terre Veillant sur les mouvants convois Des vagues solitaires. Mais il ne tombe plus du ciel Comme il faisait naguère : – « Que t’importe, limon mortel, Qui est ton partenaire ! Vivant dans votre monde étroit La fortune vous mène. Moi, je suis immortel et froid Dans la paix souveraine. » |
Publicat în Actualitate
Nicio persoană nu a recomandat încă
Recomandă acest articolCategorii: Actualitate
Etichete: revista-timpul-quebec, Québec, traduction, poésie, français, traducere, franceză, poet, poète, poezie, traducteur, traducâtor, Ponts culturels QRM, Mihail Bantaș, Andreea Sion, Luceafărul, Vesper
Răspunsuri
Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.
Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.
După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.