Shanti Nilaya – Singurătatea ca o hrană (5)

LEMURIA, PATRIA MEA

Singurătatea ca o hrană

O aripă se odihnește, una zboară,
Un ochi ciocnește cu lumina, altul doară
Închide pleoapa, lumea-n el să se petreacă –
O mână scrie despre tine, alta pleacă.

Străbate lungi meridiane și nu știu
În ochiul cel închis, cum mai ești viu?
Sub pleoapa odihnind, cum mai sunt vie?!
O mână te mângâie, alta scrie…

Ești hrana mea, unul din doi s-a așezat,
Unul din doi o altă lume-a inventat,
Unul din doi e-acolo sus și-aici e-n gând –
Unul din doi reface sfera pe pământ.

Să se apropie ochi cu ochi, pieptul de piept
Ce-n curba spațiului venind aici stă drept,
Acolo din înaltul cel mai 'nalt
Ziduri de foc ordine vechi au destrămat.

O aripă-i odihnă, alta zboară,
Un ochi clipește din lumină, altul doară
Închide pleoapa, ce-i menit să se petreacă:
Mă vezi? Mâna mea scrie, a ta pleacă.