Inimă pentru inimă

Articol scris de eleva Rebeca Coitu, clasa a VII-a C

Marile orașe ale lumii sunt foarte aglomerate. Zeci de oameni se înghesuie pe străzile înguste și claxoanele răsună în cor. Odată cu lăsarea nopții, toate zgomotele încetează. Se așterne liniștea, pentru a lăsa o melodie misterioană să se audă.

Inimile oamenilor ce încă mișună pe străzi formează un cântec. Unele bătăi sună a bucurie și împlinire, pe când altele a tristețe și ură. În centrul orașului oamenii se adună unul câte unul in jurul unui tânăr. Acest băiat are cea mai frumoasă inimă. Este perfectă, fără cicatrici sau ciobituri. Bătăile ritmate ale acesteia compun o melodie ce îți mângâie urechile.

Toată lumea ce s-a adunat în jurul acestuia tânjea după o astfel de inimă, mai puțin o persoană. Un bătrân gârbovit de bătrânețe își face loc prin mulțime, se îndreptă spre tânăr și zice:

− Mie nu mi se pare că ai cea mai frumoasă inimă. Uită-te la a mea!

Bătrânul avea o inimă puternică ce se auzea peste tot. Era plină de cicatrici, bucăți din ea lipseau, unele erau înlocuite de altele artificiale ce nu se potriveau perfect, iar în alte locuri lipseau, fiind răni sângerânde, ca niște găuri negre.

− Uită-te la tine, bătrâne! Inima ta este „stricată”.

− Într-adevăr! Dar dacă aș avea de ales, tot pe această inimă aș prefera-o.

− Cum așa?!

− Privește cu atenție! Ochii pot fi înșelători. Inima înseamnă mai mult, înseamnă suflet, trăire. Fiecare cicatrice reprezintă supărările și rănile provocate de cei din jur. Toate greutațile ce mi-au lăsat semne pe inimă m-au ajutat să ajung cine sunt acum. Aceste bucăți străine au și ele istorioare. De fiecare dată când am iubit pe cineva, i-am dăruit o parte din inima mea. De multe ori, oameni importanți îmi dădeau o parte din inima lor, de accea aceste bucăți nu se potrivesc perfect, însă sunt semne de iubire. De asemenea, unii oameni nu au simțit ca mine, iar în acele locuri sunt răni adânci ce sângerează. Toate aceste semne m-au împins să fiu cine sunt acum: un batrân cu o viață plină de „aventuri”, un bătrân cu o inimă care pulsează sânge plin de viață și face ca tot corpul să radieze bucurie.

Tânărul a ascultat cu mare atenție. Avea obrajii uzi și roșii din cauza lacrimilor. S-a uitat la inima sa. Și-a rupt o bucățică din ea și i-a dăruit-o bătrânului, spunându-i:

− O inimă fără cicatrici, fără suflet, este o inimă moartă.

− Îți mulțumesc! zise bătrânul, luând bucățica din imima băiatului și punând-o într-a sa. Îți dăruiesc o parte din inima mea ca semn al primei tale amintiri. Tânărul se uita la inima sa, care nu mai era perfectă, dar care i se părea mai frumoasă ca niciodată.