Claudiu Dumitrache: „Căutându-l pe Socrate”

Î m p l i n i t
Fost copil până mai ieri,
Mi-amintesc - visam averi.
Douăzeci - așa-m-știut,
Oamenii - ei toți se duc…
Pier dorințele și ura,
Secretele și minciuna.
Ce rămâne pentru alții,
Să se bucure toți frații,
E doar gândul cel mai bun,
Un iluminat de drum.
Țări, oceane ș-anotimpuri,
Bucurându-mă de sit-uri,
Însoțit de Mihail,
Muzică, dar și de vin,
Căutându-l pe Socrate,
Lăcrimat-am căi ferate.
Și cântând, țipând la mine,
M-am izbit sărman de Tine.
Întru basm cu Dumnezeu,
În copilărie, eu.
Tâmplele s-au mai mărit,
Fruntea s-a mai încrețit.
În apus și răsărit,
Împlinit cânt, împlinit.
Publicat în Literatură
Nicio persoană nu a recomandat încă
Recomandă acest articolCategorii: Literatură
Etichete: Claudiu Dumitrache, poezie
Răspunsuri
Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.
Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.
După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.