Moartea Poetului (poem inedit de Galina Martea)

În agonie gândul îl mai poartă,

Fiind în luptă cu întreg ţinutul,

Lumina sorţii vrea s-o mai împartă

Cu vorbele ce-i leagănă-aşternutul.

În agonie vrea să mai rostească

Acordul de cuvinte-mbrăţişate,

Cu îngerul din suflet să privească

Culorile din cer amestecate.

În agonie să-şi găsească pruncul,

Crescut prin cântecul ideilor măreţe,

Şi cu-ntunericul ce-i sfâşie sfârşitul

S-adune publicul ce ştie să răsfeţe.

S-adune sunetul, vibraţia gândirii,

Cu farmecul ce ştie să-i vorbească

Şi-n clipa de tăcere a nemişcării

Cu cugetul să râdă, să glumească.

Să mai adune, să mai întâlnească

Lumina ce-i adulmecă vederea

Şi pe ascuns cu har s-ademenească

Fiorul care-i sfârtecă puterea.

În agonie să mai dea cu ochiul

Spre infinitul din amurgul serii

Şi cu orgoliu să-şi ridice premiul

În ora cea dintâi a afirmării.

Şi prin descrierea frumoasă a naturii

Să cânte, să încânte lumea toată

Şi-n clipa de lansare a făpturii

Aplauze nestinse să se bată.

Să bată vântul peste-a sa făptură

Şi zgomotul să-mbete libertatea,

Şi din această lume, aventură,

Să se strecoare, închizându-şi cartea.

Să pună punct la pagina rămasă

Şi sensibilitatea-i pur-extremă,

La viaţa de artist – ambiţioasă,

La nesfârşit spălată prin dilemă.

Să pună capăt stărilor de suflet,

Pictate în imagini şi poeme,

Iar liniştea ce mai dona răsuflet

Să-i stea de veghe între cer şi vreme.

Să-i stea de veghe simpla împăcare,

Fiindu-i sărbătoare – înălţarea,

Cu bunecuvântată îndurare

Leagăn să-i fie crucea şi iertarea.

Leagăn să-i fie mândra pocăinţă

Prin sfintele cetăţi în cugetare

Şi chipul desluşit de-a sa fiinţă

Să-i ierte moartea, firea ce nu moare.

(Versuri din volumul „Pe muchie de lumină”, autor Galina Martea,

Editura Tipo Moldova, Colecția „Opera Omnia”, România, 2020).