Palatul Brâncovenesc de la Potlogi

Aflat pe drumul dintre București și Curtea de Argeș sau Târgoviște, Potlogi a fost de multe ori loc de popas pentru domnitorul Constantin Brâncoveanu. Satul era traversat de drumul principal de circulație ce lega Bucureștiul de Craiova. Numele i se trage de la arhaismul « potlog » adica petic de piele folosit de cizmari la căptușirea încălțămintei. Mare spatar pe vremea lui Șerban Cantacuzino, Brâncoveanu avea deja o moșie la Potlogi. În anul 1698 domnitorul a ridicat aici un frumos palat spre a fi lăsat moștenire fiului său Constantin, fiul cel mare și prezumtivul moștenitor al tronului țării, iar în 1683 biserica cu hramul Sf. Mare Mucenic Dimitrie.

Palatul are 32 metri în lungime și 23 m lățime, este o construcție de plan dreptunghiular în a cărei compunere intră o pivniță boltită, un parter și un etaj.

Pisania așezată pe fațada de sud a palatului menționează: „Aceste case din temelia lor sunt înălțate de luminatul domn, Io Constantin Basarab Voievod fiului său Constantin Brâncoveanul, începându-le și sfârșindu-le la leat 7206 (1698) și la al zecelea an al domniei sale, ispravnic fiind Mihai vtori postelnic Corbeanul”.

Complexul monumental, ale cărei curți și grădini se întind pe o suprafață de 23.000 de metri pătrați, era alcătuit din mai multe elemente: poarta de intrare, încăperile corpului de gardă, locuinţele slujitorilor curţii, cuhnia, droşcăria, vechea casă boierească și, evident, cel mai important, palatul.

Alături se află biserica, înălțată tot de voievod, în 1683, pe când era mare spătar. Ansamblul este format dintr-o incintă dreptunghiulară, compartimentată în trei curți, separate prin șiruri de clădiri cu portice și ziduri: curtea de primire, curtea slujitorilor şi grădinile.

Cea mai întinsă dintre curţi este curtea de primire, de formă aproape pătrată, ce se întinde de la intrare până la faţada de sud a palatului. Curtea de serviciu, sau a slujtorilor, era dreptunghiulară și ceva mai scurtă. Era situată la stânga celei principale şi avea accesul pe latura de vest a incintei. Cea de a treia curte, care forma grădina, cuprinde toată partea de nord (circa 2/3 din incintă), inclusiv clădirea palatului.

Accesul la etaj se face prin foișorul deschis, situat pe fațada sudică, de aici se intră într-o cameră prelungă ce separă cele două apartamente inegale, cel al domnitorului, de dimensiuni mai mari în stânga și cel al doamnei în dreapta, în partea central nordică a etajului se află loggia, iar în mijlocul acestuia se află o cameră de formă pătrată, așa numită a chelarului, după cum ne relatează secretarul domnitorului, unde erau ținute lucrurile de valoare în lipsa stăpânilor casei.

Încăperile de la etaj au tavanele acoperite de bolți mănăstirești cu lunete și pereți ce păstrează frumoase stucaturi cu motive florale, în trecut acești pereți erau decorați și cu picturi murale astăzi total distruse.

Pivnița este o construcție vastă, acoperită de patru calote sferice sprijinite pe un stâlp central prin intermediul pandantivilor.

Domnitorul avea o familie mare: șapte fete și patru băieți. Într-unul din puținele tablouri votive rămase, domnitorul este înfățișat într-o parte cu cei patru băieți, iar doamna sa Maria, în cealaltă parte cu cele șapte fiice.

In 1714, după ce domnitorul a fost decapitat, iar fii săi uciși la Istanbul, turcii au devastat palatul crezând ca aurul domnitorului este ascuns pe undeva. In 1715 averea domnitorului este răscumpărată de la Poarta Otomană de Principatul Țării Românești, iar în 1717 familia Brâncoveanu intră în posesia averii, inclusiv a Caselor de la Potlogi. După 1791 domeniul ajunge în proprietatea familiei Bibescu. Doamna Marica aduce în tară osemintele Voievodului și le îngroapă în taină la biserica Sf. Gheorghe Nou din București.

Palatul suferă mari distrugeri și în timpul războiului ruso-turc, 1768-1774. Armatele rusești și- au stabilit cartierul aici în 1848, iar la sfârșitul sec XIX arendașii au continuat distrugerile. Din grandiosul Palat au rămas numai ruinele.

După 1990 se reia proiectarea restaurării ansamblului, primele lucrări desfășurându-se între anii 2001-2006 cu fonduri de la Banca Mondială. În 2008, Ansamblul intră în administrarea Consiliului Județean Dâmbovița.

În anul 2011 a început restaurarea ansamblului, prin implementarea unui proiect european și a două proiecte adiacente. După patru ani de lucrări, în cursul cărora palatul a fost renovat și mobilat cu obiecte autentice din patrimoniul Complexului Național Muzeal Curtea Domnească, iar o parte dintre clădirile din curte au fost reconstruite, astfel încât să arate ca în vremea lui Constantin Brâncoveanu, ansamblul Palatului Brâncovenesc de la Potlogi a fost inaugurat, într-un cadru festiv, duminică 29 noiembrie 2015.

În camerele ansamblului muzeal putem vedea mobila și obiectele vremurilor, câteva dintre acestea fiind originale, iar altele doar reproduceri. De asemenea, putem admira ținutele domnitorului, sigiliul original, vasele, paharele, narghileaua, scrisorile și cărțile cu litere chirilice și nu în ultimul rând putem asculta povestirile ghidului despre obiceiurile domnitorului atunci când primea oaspeți sau când era cu familia.

Curtea brâncoveneasca de la Potlogi reprezintă o construcție de referință pentru înțelegerea arhitecturii brâncovenești, prin structura arhitectonică și plastica decorativă prezentă aici.

Ansamblul Brâncovenesc de la Potlogi se poate vizita zilnic de la 8:00 la 16:00 iarna și de la 9:00 la 17:00 vara.

Mulțumiri ghidului nostru Horia Ghiță.

Foto credit: Laurențiu Enea