Unde florile își amintesc dragostea

            La Iași, în spațiul cald al Casei de Cultură „Mihai Ursachi”, un cadru care a susținut organic fuziunea dintre arte, emoție și comunitate expoziția Tablouri în mișcare a oferit publicului nu doar un eveniment artistic remarcabil, ci și o poveste profund umană despre recunoștință, memorie afectivă și legătura indestructibilă dintre mamă și fiică. Ruxanda Parasca și Ana Maria Parasca au semnat împreună această compoziție sincretică, în care pictura, designul vestimentar, performance-ul, poezia și muzica s-au unit într-o singură respirație vizuală. A fost un act de creație în doi, dar și o întoarcere acasă, simbolică și reală, în care fiica, formată în instituții prestigioase internaționale, revine pentru a crea împreună cu mama sa, oferindu-i acesteia un dar rar: respectul public, recunoașterea, iubirea exprimată prin artă.

             În centrul acestui eveniment se află o legătură care transcende granițele simplei colaborări artistice: relația dintre o mamă și fiica ei, între dăruire și întoarcere, între începuturi și împlinire. Ruxanda Parasca, absolventă a secției de Istoria și Teoria Artei din cadrul UNAGE Iași, este cea care, prin sensibilitate, tenacitate și devotament, a oferit fiicei sale Ana nu doar sprijin necondiționat, ci și un model de viață construit pe iubire și respect pentru artă. Ana a urmat o formare internațională, absolvind cursurile prestigioasei ULTIMO TAFE Design din Sydney, Australia, și finalizând apoi studiile de licență la secția Painting Fine Arts (în limba engleză) din cadrul Facultății de Arte Vizuale și Design, UNAGE Iași. Reîntoarcerea sa în spațiul natal, pentru a crea împreună cu mama, devine o formă de recunoștință matură, rară și exemplară. Într-o lume în care ritmul grăbit al individualismului rupe adesea legăturile originare, acest gest artistic e o reamintire tăcută a valorii rădăcinilor și a felului în care iubirea se transmite și înflorește între generații.

          Florile care traversează această expoziție precum maci roșii, nuferi tăcuți, flori de hibiscus, flori de grădină în plenitudinea lor nu sunt ale naturii, ci ale privirii. Ele exprimă nu realitatea biologică, ci o memorie afectivă și un dialog vizual între două lumi. În picturile Anei, inspirate din propriile fotografii realizate în Grădina Botanică din Iași, florile devin subiecte de studiu: compoziții limpezi, aproape tăcute, cu fundaluri pastelate, în care fiecare petală este analizată ca o formă pură. Este un limbaj plastic clar, disciplinat, care reflectă rigoarea formării internaționale. În schimb, pictura Ruxandei propune o abordare expresivă și caldă, cu accente lirice, unde gestul pictural urmează fluxul memoriei, nu al observației directe. Florile sale sunt încărcate afectiv, ca niște gânduri pictate, deseori închise în culori intense sau dispuse în buchete simbolice. În colecțiile vestimentare create de Ruxanda, florile prind viață pe mătase și tafta, transformând rochiile în grădini mobile.

Așa cum observa John Berger, „Privirea poate transforma obiectul într-o prezență afectivă”. Aici, floarea nu este doar văzută, ci dăruită. Iar darul este reciproc.

Performance-ul desfășurat în amfiteatrul din Parcul Copou a devenit o compoziție vie, în care muzica, cuvântul, gestul și imaginea au fost atent orchestrate pentru a susține cele nouă colecții vestimentare pictate manual de Ruxanda Parasca. Fiecare fascicol a fost precedat de un text poetic rostit de actorul Tudor Andrei Ostafie – o voce caldă, confesivă, care a creat atmosfera fiecărui moment ca pe o „invocație” discretă. Muzica live – fie vioară („Meditation”, „Clair de Lune”, „Balada”), fie contrabas („Oblivion”, „Kol Nidrei”) – a fost aleasă cu rafinament pentru a însoți mișcarea, adâncind trăirea interioară a fiecărui tablou în mișcare.

               Colecțiile au urmat o progresie tematică, ca o călătorie printr-o grădină simbolică. Flori de mac a deschis seara cu fragilitate roșie și intensitate delicată – o metaforă pentru inima oferită. A urmat Flori de hibiscus, cu accente senzuale și exotism temperat, evocând feminitatea copilăriei. Nuferii au adus liniște și introspecție, cu gesturi lente și unduitoare, ca pe suprafața unui lac imaginar. Motiv național a adus rădăcinile în prim-plan, cu o estetică inspirată din portul tradițional, urmată de Motiv royal, unde catifeaua și purpura au vorbit despre demnitate, regalitate și forță tăcută. Flori pe voal transparent a explorat fragilitatea și misterul, în timp ce Multitudine de flori a explodat în culoare, exuberanță și dans. Influențe din picturi celebre – cu ecouri din Van Gogh, Hokusai sau Georgia O’Keeffe – a adus pictura pe corp, ca o reverență vizuală, iar Rochii de ocazie sculptate a încheiat seara cu forme monumentale, unde materialul părea modelat de suflare.

Modelele, non-profesioniste, au purtat aceste creații ca pe o prelungire a unei povești personale. Coregrafiile simple, dar expresive – inspirate din natură, dans ritualic, mimă interioară – au accentuat unicitatea fiecărei rochii. Spațiul a fost impregnat de sinceritate, iar publicul a receptat acest spectacol nu ca pe o prezentare de modă, ci ca pe o experiență emoțională totală. A fost un moment rar în care toate formele artei au conlucrat într-un singur gest: acela de a transforma iubirea și recunoștința în formă vizibilă, în ritm, în mișcare.

             Tablouri în mișcare nu este doar un eveniment artistic bine construit, ci și o lecție de recunoștință transpusă în formă vizuală. Revenirea Anei Maria Parasca acasă, după ani de formare în străinătate, pentru a crea împreună cu mama sa, devine un gest de întoarcere simbolică la origini. Într-o lume în care individualismul artistic este adesea glorificat, cele două artiste aleg o cale diferită: aceea a dialogului, a afecțiunii, a colaborării din iubire și respect. Este un exemplu rar de maturitate emoțională și profesională, în care talentul se împletește cu generozitatea. Cei care au privit acest spectacol nu au văzut doar rochii pictate sau tablouri florale, ci o grădină de gesturi necondiționate, o reconfirmare a faptului că arta autentică izvorăște din relația sinceră cu celălalt. În această întâlnire dintre mamă și fiică, dintre pictură și poezie, dintre rădăcini și zbor, publicul a simțit poate cel mai important mesaj: uneori, întoarcerea este cel mai frumos act de creație.

                    Deschiderea expoziției Tablouri în mișcare a avut loc sâmbătă, 17 mai 2025, la ora 18:00, în amfiteatrul Casei de Cultură „Mihai Ursachi” din Iași, în prezența unui public numeros și cald. Evenimentul, desfășurat în perioada 17 mai – 1 iunie 2025, a fost organizat sub egida Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Iași și a Universității Naționale de Arte „George Enescu”. Curatorul expoziției a fost Lect. univ. dr. Maria Bilașevschi, critic de artă și președintă a UAPR – Filiala Iași, iar coordonarea generală a fost asigurată de prof. univ. dr. Cristian Ungureanu, prorector UNAGE. Invitată specială, conf. univ. dr. Oana Maria Nae a oferit o lectură profundă asupra sensului artistic și simbolic al proiectului. Interludiile poetice rostite de actorul Tudor Andrei Ostafie au însoțit fiecare colecție vestimentară, întregind atmosfera cu sensibilitate și ritm.