„Viața e frumoasă dacă îi dai voie”

Charles Bukoswki s-a născut pe data de 16 august 1920. Poet, nuvelist și romancier american de origine germană, a scris șase romane, mii de poezii, cărți de proză scurtă, scenarii și non-ficțiune. 

Tematica principală se axează pe viciile umane și tabuuri, din rândul cărora amintim  alcoolul, dependențele, relațiile dintre bărbați și femei, păturile sociale americane, intimitatea, dar și actul scrierii. 

Și-a lăsat amprenta fiind cunoscut drept unul dintre cei mai sinceri scriitori, aparținând unui realism murdar ce înfățișează aspectele mai neplăcute sau mai banale ale vieții cotidiene. Dacă se întâmplă ceva rău, bei ca să uiți; dacă se întâmplă ceva bun, bei ca să sărbătorești; iar dacă nu se întâmplă nimic, bei pentru a face să se întâmple ceva, scrie el în romanul Femei.

Autobiografismul lui Bukowski

Scrierile sale sunt preponderent autobiografice și expun o copilărie dură, într-o familie cu probleme, un adolescent sluțit de acnee severă, trăind mai mult pe străzi, schimbând anturaje, înconjurat de violență și alcool. 

Tatăl i-a descoperit primele manuscrise și le-a distrus, determinându-l astfel să părăsească casa părintească și să-și ia viața în propriile mâini. A fost dat afară de la facultate, hobby-ul său principal reprezentându-l, oricum, băutura. Pe toată durata tinereții nu a avut niciun loc de muncă stabil și nici nu a depus prea mult efort în acest sens. Își omora timpul prin baruri și câștiga bani participând la lupte stradale.

Scria foarte mult, acompaniat, de obicei, de muzică clasică și bere. Stilul simplu și dureros de sincer i-a adus popularitatea.

Alter ego

În romanele sale autobiografice apare sub pseudonimele Hank, Buk, Henry Chinasky. Acesta din urmă a devenit popular în afara Statelor Unite, în anii ‘80, iar cele mai cunoscute cărți care îl au protagonist sunt: Poșta, Femei, Factotum, Șuncă pe pâine și Hollywood.

Fire noncoformistă, spunea că soluţia pentru a fi un scriitor foarte bun era să te culci cu cât mai multe femei frumoase, să bei berea ca pe apă şi să te închizi în casă până când apare scânteia de nebunie. De asemena, are scris pe mormântul său Don’t try, propoziție pe care i-a explicat-o lui John William Corrington într-o scrisoare din 1963, referindu-se la faptul că un scriitor nu trebuie să încerce să scrie, ci să aștepte ca inspirația să-i vină.

Scriitorul Radu Găvan declara: „Bukowski? Nu-mi place. Îl iubesc pe Bukowski! O gură de aer proaspăt într-o lume împuțită și prefăcută, ăsta a fost Bukowski. Ce scriitor minunat, plin de forță, un scriitor adevărat, ce avea geniul simplității în sânge, un lucru atât de rar printre atâția autori plini de ei și de scrisul lor. Bukowski mânuia scrisul ca pe un cuțit, și da – era un cuțitar desăvârșit și fără milă. Totuși, dincolo de toată bășcălia și cruzimea, se găseau o tristețe și o singurătate fără margini. Și o dragoste de necuprins pentru scris și pentru viață, ceea ce, pentru un scriitor adevărat, sunt unul și același lucru.”Foto copertă:https://minorclash.com