Un vânt doinește-n la minor

Sub dealul toamnelor de ieri
Zâmbesc poveștilor din noi
Poteci cu plopi, cireși și tei,
Alean și dor, și calde ploi.
Sub coama visului târziu
Incertitudini ne-mpletesc
Țesând pe margini de pustiu
Înseninări de gând firesc.
Cine suntem, de ce aici
Ne întâlnirăm pe alei?
Ce ochi de stele, țel și frici
Croitau zilele de ieri?
Din ce semințe am rodit
Prinși între văi și munți de-alean?
În care veri am înflorit
Sorocul nostru pământean?
Pe ale iernilor cărări
Răspunsuri se-albastresc în zbor,
Scrutând nostalgic alte zări
Un vânt doinește-n la minor.
© Simona Prilogan, 30/11/2023, Londra
Imagine Wolfgang_Hasselmann, Pixabay
Publicat în Poezie
Nicio persoană nu a recomandat încă
Recomandă acest articolCategorii: Poezie
Etichete: Alean, anotimpuri
Răspunsuri
Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.
Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.
După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.