Prinsoare
Tu n-ai să ştii că, la-nceput, a fost durere, a fost şi cânt… Tu nu vei şti cât am visat, iar, capul, mai mereu plecat, a strâns în el zeci de plecări ce s-au…
Somandra Sorin
Revista Timpul Bruxelles@victoryÎnscris din septembrie 2026
Articole
Afișezi 1–12 din 14 articole pe portal și revistele locale · pagina 1 din 2
Vin acasă, la tine...
Viața are compensații acolo unde nu te aștepți, însă, oferă și lecții ce ustură… Al dracului de tare! ….. De curând, o părăsi prietena cea bună, cancerul…
Din memoriile unui manechin
„Uneori, amintirile frig…” Încercă un zâmbet; fără succes, însă. Zilele se derulau, cumva, la fel, deși, insesizabil, ceva părea că se schimbă. Frânturi îi…
Suntem doar ceea ce putem fi, însă, putem fi numai ceea ce înțelegem
Citisem, undeva, odată: "Dacă o altă femeie îți fură bărbatul, las-o să-l păstreze! Un bărbat care iubește, nu poate fi furat." …Știu și eu?! Dar dacă ești…
Nu trăi după tipare!
Trăim prin tipare…. Ne naștem, urlându-ne dreptul la viață, unici, fără grija zilei de mâine. Ca, apoi, să fim prinși în creuzetul vieții… Murim…
Pulbere de gânduri, pe rafturile Timpului...
În mansarda gândurilor, magia se împleteşte cu rumoarea nedescătuşată a libertaţii viselor; nu am preş la intrare, de aceea, cheia ruginită tronează în mâna…
Ultimul cartuș se trage întotdeauna cu mâinile curate
motto : Viața curge și ne duce cu ea, iar visele, de multe ori, se strecoară prin cele mai tainice sinapse ale sufletului, neașteptatul neîntâmplat luându-ne…
ACUM și AICI
Oare, când ajungem să fim îngeri, ce se întâmplă, de fapt, cu sufletele noastre? Ce ducem cu noi "dincolo", ce rămâne din tot ce clădim și ce lăsăm în urmă? Ce…
Cu tine, lumea-i toată fermecată
De câte ori, iubirii, prag i-am așternut… şi casei sufletului, zâmbet am cusut, de câte ori crâmpeie de fior au tresărit să mă fi vrut iubit, ştiut, dorit……
Timpul nu judecă pe nimeni
E greu să stăpânim cu adevărat amintirile; sunt clipe magice în care reușim să scriem viitorul, hrănindu-ne cu ce este mai frumos din noi înșine, din ce am…
Străinul din mine
Dimineața se simțea în subțirimea somnului. Foșneala sufletului nu-l lăsa să mai doarmă, căci piticii nopții săpau adânc în calcarul sufletului, deschizând…
Și, te rog, să lași cheia în cutia de scrisori...
Îl iertase de prea multe ori… trase atât de adânc din țigară, încât își simți creierul invadat, amețind preț de o clipă. Sorbi apoi din cafea, golită parcă de…
