Azi nu ne mai vorbim în șoapte

Azi nu ne mai vorbim în șoapte,
Nici ochii nu mai oglindesc chemarea;
Răsfrântă-n vânt de miazănoapte
Mirarea-și rătăcește calea.

Deasupra, norii mușcă-n soare
Îmbătrânind făptura clipei,
O stea mai cade, și dispare
Sub tâmpla mării adormite.

Stinghere, florile din glastră
Își împletesc doruri albastre,
Timid, tăcerile îmbracă
Răceala gândurilor noastre.

Prea plinul stelelor coboară
În reci caverne să-nnopteze.
Azi ochii-nstrăineaz-o vară,
Si-n șoapte nu ne mai vorbește.

© Simona Prilogan, Londra, August 2024

Imagine Pixabay