Balustrada de gheață

Azi-noapte a nins cu nemărginirea timpului peste oameni

Un vis a albit mărăcinii şi frunzele despuiate din tablourile agățate de copaci

Râul a încremenit şi nicio căldură nu l-a mai desluşit în mintea noastră de păcatele curgătoare

Toți s-au trezit cu bărbi albe, încărunțiți, în haina gri a unui anotimp, alungați de context

Din gurile lor în schimb ieşeau țurțuri de gheață pentru a se topi în râsete

Aburul cuvintelor se evapora cenuşiu odată cu paşii scrâşniți între tălpi şi pământ

Valsau în primi paşi, ca de copii mici, pe brânci sau hotărâți, pe zăpadă

Ningeau, şi zâmbeau la simțirea propriei vieți, rozete de omăt

Îndată privirile au înghețat pe balustrada de gheață

Un porumbel alb purta în ciocul său verdeață