Când...

Când vântul mării suflă și valurile bat

Oceanul de regrete prin riduri stă la pândă

Prin minte astăzi strigă, secundele străbat

Poveștile din suflet și ruga mea flămândă.

Mai pune Doamne verde, în inimă o floare

Și ochii îmi ascultă și inima și zborul

Copilă am pornit prin viață călătoare

Și umple-mi cu speranță.. de poți

cu soare golul.

Pădurile din gânduri, al pletelor culoare

Ascultă-mi printre iarbă, azi pasul apăsat

Alerg spre tine viață, doar în picioare goale

Să simt că drumul meu e fără de păcat.

Când plâng prin zări cocorii și cerul este alb

Împart cu voi iubire și dorul fără de glas

Părtașă sunt în lacrimi prin strigătul cel slab

Împart și am credință, azi plec să mai fiu pas.

Spre roșii răsărituri, apusurile vii

Pe brațe-mi port culoare, azi viața să iubesc

Căci tu și eu, cu toții ... îngeri suntem, copii

Al sufletului glas, aleg ... doar să trăiesc.

Publicat în Cultură, Literatură, Poezie

Nicio persoană nu a recomandat încă

Recomandă acest articol

Răspunsuri

Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.

Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.

După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.

Autentifică-te