Cer tăcut

Când frigul îmi îngheață și cerul stă tăcut

De albele cărări visate printre fulgi

În suflete albastre când totul e cernut

Am rugă peste brațe...

Tu ochi să nu-mi alungi!

În văi de amintiri croite de tăcere

Sub poduri de zăpadă în zile de demult

O lume între noi, o lume printre sfere

Când frigul îmi îngheață...

Am visul astăzi scut.

Ce mă privește-n ochi când stelele-s deșarte

În glasuri de păduri și strigăt de cocori

Copacii mei de suflet le port ramuri pe spate

Când frigul îmi îngheață și cerul scrie zori.

Atât mai am să-ți cer, în versuri printre stropi

Să-mi lași un semn acolo unde se stinge lună

Și glasul tău prin iarnă să-mi fie dor de plopi

Când mâinile îmi strigă, sărutul tău...

Cunună.