Clipire de chihlimbar

Alerg printre iluziile separate de zi și de noapte

Conglomerate în minea atotștiitoare

Tai aerul între buni și răi prin gândul ce despică

O lume din nimic și ridică sprânceana valorilor

Personale dinspre triunghiul de carne

Mă îndepărtez ușor de ceea nu îmi pare

A face parte din categoria mea de frumos,

Îmi reiau gândul și tac

Sorb lumina văzduhului prin venele mele

Irig cu ele jumătate din părerile ce erau deja acolo înaintea mea

Iubesc acest vrăjmaș, timpul, și îi aduc în fiecare zi laude, ofrande, plăceri

Pe care le îngroapă în burtă lui lacomă

Eu, efemerul, îl semăn în ființa mea și îmi pare

Că răsar sate și orașe din trupul meu

Limbi și știință din minte, iubire și frumos din cuvinte