Copacul

Îmi plânge azi copacul flori

de multă vreme, fără mine

și zborul lui prin lan de zori

îmi strigă, îmi rămâne

O umbră alungată-n zări

departe mă așteaptă

copacul meu cel drag din veri

mă cheamă azi în poartă.

E alb și liniște prin frunze

pe gene cântă fluturi

petale în secunde stinse

în fir de ape tulburi.

Așteaptă verdele tulpină

cu noi copacii... azi

un vis pe chip să-i fiu lumină

și pașii dintre brazi.

Cândva vom fi o rouă albă

copacul meu tăcut

și dorul tău îmi poartă vină

de timpul cel trecut.