De la Cruce la Lumină

 

​Sub crucea grea, în ceas de fier,

Se frânge inima spre cer.

Fecioara Maică stă cu greu,

Plângând pe Fiul, Dumnezeu.

 

​Iar Magdalena, la picioare,

Își varsă lacrimile-amare.

Privesc spre trupul răstignit,

Căci totul pare-acum sfârșit.

 

​Dar, iată ! Piatra s-a mișcat!

Hristos din morți a înviat!

Din bezna rece-a curs lumina,

Spălând prin moarte toată vina.

 

​Nu mai e jale, nici suspin,

Căci cerul este bleu senin.

Iisus e viu, e Marea Cale,

Ce dă sfârșit la orice jale.