Dureri moștenite

Mărunte sau însemnate,

durerile ne însoțesc zi după zi.

Peste unele se așterne tăcerea

când timpul își despletește

pletele-i bogate de mister

și se păstrează doar amintirea.

Dar mai sunt și dureri pe care

le-am moștenit din tată-n fiu.

Acelea ni-s așa de pătrunse în suflet,

că nu e chip să scapi de ele

și nu poți decât să le porți -

povară amară peste cuget dărâmată -

până ajungi în lumea fără dor.

Și nici măcar nu poți pleca

înainte moștenire de a le lăsa

fiilor tăi, născuți să poarte

adânca povară și speranța

până la un alt răsărit,

cel de dincolo de moarte.