Eu si noiembrie ...

SUNT EU ?

Sunt dor şi sunt vis

Printre lacrimi prelins ,

Sunt ceața dintre gene

Dintr-o lume de mistere .

Durerea cuvintelor nespuse

Sunt toate-n sufletul meu ascunse ,

Sunt lacrima ascunsă-n tăcere

Lipsită de orice mângâiere …

Sunt vocea cea blândă

A unei fete ce-a uitat sa mai râdă ,

Regretul unui corp cenuşiu

Pierdut in căutările a ceea ce puteam să fiu ….

Sunt oare vie ? oare mai trăiesc ?

In fiecare clipă incerc să-mi amintesc

Cum e atingerea unei clipe de vis

Care sa mă-nalțe , să simt că exist ?!

NOIEMBRIE

Noiembrie

prin vântul de frunze

suflă un an ce merge către sfârșit ,

toamna o imbracă-n culorile unei muze

ce o cântă poeții prin versuri

pline de rime și ritm .

Pictorii-și pun pe paletă culoare ,

în ruginiu mustește o toamnă

voalată în rochie de frunze

ce lasă în jur parfum și esență ,

stilată pe pânze precum o doamnă .

Dimineţi răcoroase și seri la căldură ,

la șemineu povestea unei zilei ce prinde contur ,

dragul de casă ,

iubiri ce se țin de mâna

ne-aduce toamna

nicicând prea tarziu ,

către sfârșitul de an când frunza se face purpurie,

în zile numite atât de sublim....

noiembrie !