Fenêtre au beau temps

Garde-moi à l'intérieur de ton jardin

Pot des fleurs en cherchant la lumière

Dans le clair obscur du monde

Moi, je suis, devant toi, un instant

Ouvrir tes fleurs, une illusion perpétuelle

Sans ceci, tout chagrin tombera dans la mer

Et quelle soif, sûrement tremblante

Éveillera le sous-sol de nos rêves

Partir à l'infini dans le bleu tout autour

De nos têtes c'est prendre le train vers

Un soi eternel qui s'ouvre une fenêtre

Au beau temps, celui de l'amour

Publicat în Literatură, Poezie

Nicio persoană nu a recomandat încă

Recomandă acest articol

Categorii: Literatură, Poezie

Răspunsuri

Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.

Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.

După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.

Autentifică-te