Flori şi cuvinte

Printre flori şi cuvinte ne intră în inimi

Un Cuvânt întrupat să ne sprijine bine

Pereții inimii crăpați de mâhnire, furie, tristeţe,

De toate cele izvorâte din noi să ne apere la întoarcerea înapoi.

O floare crescută în umbra tristeții se deschide la trecerea soarelui vieții.

Din griji, teamă, regret, judecată învie îndată

Florile păcii, iubirii, libertății.

Îl aşteptăm cu ochii mari de speranțe, cu licărul stins

După atâtea drame la care-L supunem asupritori

Şi-L uităm zi de zi, îl cufundăm în noroi pentru scuzele palide de apoi.

Cu flori şi miresme ne încununeaza El calea,

Chemări şi înțelegeri necuprinse în grai,

Icoane pictate şuvoaie în acuarelă de rai,

Cu sinele din însăşi sursa existenței pe Calea

Ce El o asumă întâiul, Fiul.

Dincolo de cuvinte, să-i fim însoțitori tainici de drum,

Să creştem florile absolutului în grădina noroi

Prin imersiunea Tatălui în noi.

El intră şi aduce pacea în inima noastră Ierusalim.