Frunze vii

Aștern azi gândurile albastre

Croite flori pe frunte vie

Departe pașii să dezlege

Iubirea dintre două astre.

Un sud departe de păcat

Ascultă când pe ochi se stinge

Azi chip, apusul cel pictat

De albe muze...stropi de sânge.

Aștern și mâini trecute peste

În anotimpuri mă transform

O lună scrisă de poveste

În dorul frunzelor de pom.

Dezleg și porți, ziduri deodată

Să-ți fiu eu punte peste nori

Eu te-am pictat lumină-n glastră

Te scriu în versuri... vânt de mori.

Cuvinte strâng, în nord, furtună

Nectarul rozelor pe buze

Aștern și liniște și lună

Să ne găsim o lume-n frunze.

Cu noi în glas de albă lume

Ne dăm culoare printre gri

Când după ploi nimic rămâne

Doar nord și sud prin frunze vii.